Top 10 obiective turistice de vazut in Bucuresti

"Va veni o vreme cand acest popor, care n-a fost cunoscut pana acum, va fi luat in seama. Din aceasta tara, trecuta sub tacere, vor rasuna cantece si muzica. Neamul acesta va renaste si lumea se va mira ca de o minune sa afle, in sfarsit, tot ceea ce el poseda din constiinta universala."

                                                                                       Martha Bibescu

"Cei care au prea repede, de la bun inceput idei, nu ajung, mai niciodata, sa gandeasca."

                                                                                       Andrei Plesu

"Cine lupta pentru libertate se lupta pentru Dumnezeu."

"Istoria este cea dintai carte a unei natii. Intr-ansa ea is vede trecutul, prezentul si viitorul." 

                                                                                        Nicolae Balcescu

Bucuresti este capitala Romaniei, cel mai populat oras din tara si cel mai mare centru industrial si comercial. Prima mentiune documentara a orasului apare in anul 1459, in timpul celei de a doua domnii a lui Vlad Tepes. In anul 1862, orasul devine capitala Principatelor Unite. Arhitectura sa eleganta si admosfera s-a urbana i-au adus in "Belle Epoque" supranumele de "Micul Paris". La jumatatea secolului al XVII-lea, calatorul oriental Evliya Celebi, nota in memoriile sale, ca "resedinta de scaun a Tarii Romanesti, se trage de la acel fiu al  lui Gebel-ul Himme din tribul Beni-Kureis, anume Ebu-karis", de aici Bukris - Bucuresti. In anul 1781 istoricul elvetian Franz Josef Sulzer, considera ca numele vine de la "bucurie, bucuros, a bucura". Cu toate aceste, toate cercetarile pornesc de la legenda ciobanului Bucur. Perioada comunista, distruge mult din arhitectura minunata a orasului si din cauza sistematizarii, apar blocurile cu 4 sau 10 etaje si imensa cladire a Casei Poporului. Orasul este strabatut de raul Dambovita si este impartit in 6 sectoare, cu 6 Primari de sector si un Primar General. Printre personalitatile marcante nascute in Bucuresti, ii remarcam pe: Nicolae Balcescu, Petre Ispirescu, Alexandru Macedonski, Constantin I. Nottara, Ion Cantacuzino, Vintila I. C. Bratianu, Martha Bibescu, Iulia Hasdeu, Nicolae Paulescu, Tudor Arghezi, Henri Coanda, George Calinescu, Gica Petrescu Neagu Djuvara, Mircea Albulescu, Florian Pitis, Mircea Lucescu, Andrei Plesu, Ilie Nastase, Corina Chiriac, Cornelui Vadim Tudor, Mircea Cartarescu, Maia Morgenstern, Cristi Puiu, etc. 

1. Trebuie sa incepem calatoria noastra prin Bucuresti, din locul unde se afla Presedentia Romanie si unde avem un frumos palat si muzeu. Palatul Cotroceni a fost resedinta regala si acum serveste drept sediu al Presedentiei Romaniei. In anul 1679, Serban Cantacuzino, construieste aici in dealul Cotrocenilor, o manastire. Opera lui a fost continuata de Constantin Brancoveanu, care a poposit deseori la manastire. In anul 1862, Alexandru Ioan Cuza, hotaraste sa foloseasca Manastirea Cotroceni, ca resedinta regala. Carol I primeste ca resedinta de vara, vechile case domnesti de la Cotroceni. 

Acesta hotaraste sa construiasca aici un palat care sa ramana mostenire casei regale, care sa fie folosit ca resedinta regala. Planurile au fost realizate de arhitectul Paul Gottereau, in stil clasic venetian. Constructia incepe in anul 1888 si putin mai tarziu, arhitectul roman Grigore Cerchez a reconceput aripa de nord, in stil national romantic. 

Principesa Maria si Principele Ferdinand s-au mutat la Cotroceni in anul 1896. In anul 1916, la Palatul Cotroceni a avut loc Consiliul de Coroana in care s-a stabilit intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial, de partea Antantei. Intre 1949-1976, palatul a devenit Palatul Pionierilor si a fost avariat de cutremurul din 1977. Lucrarile de restaurare au durat circa 10 ani si au fost conduse de catre arhitectul Nicolae Vladescu. In anul 1984 din ordinul Presedintelui Nicolae Ceausescu, a fost demolata biserica manastirii, ridicata de Serban Cantacuzino. Acum pe langa sediul Presedentiei, o aripa a palatului este un frumos muzeu, Muzeul Cotroceni, ce poate fi vizitat de catre toti doritorii. 

2. Peste drum de Palatul Cotroceni avem una dintre cele mai frumoase gradini botanice din tara. Gradina Botanica "Dimitrie Branza", are o suprafata de 17.5 ha. si detine peste 10.000 de specii de plante. Serele ocupa si ele o suprafata de 4000 mp. Prima gradina botanica in Bucuresti a fost amenajata langa Facultatea de Medicina, in anul 1860, de catre Carol Davila. 

Gradina a fost mutata in anul 1884, in spatiul actual, de catre Dimitrie Branza si de catre Louis Fuchs, arhitect peisagist belgian. Gradina a fost inaugurata in anul 1891, cand serele au fost amenajate, dar a fost afectata de inundatia din anul 1892. A mai fost avariata si in timpul Primului Razboi Mondial cand a fost folosita de catre trupele de ocupatie, germane. In anul 1935 se inaugureaza noua amenajare a "parcului universitar", proiectat de Arhitectul Octav Doicescu, care a construit si Restaurantul din Gradina Botanica, proiectat in stil romanesc. 

In timpul bombardamentelor din cel de al Doilea Razboi Mondial, Gradina este foarte afectata, astfel ca din cele 700.000 de planse ale herbarului, au fost salvate doar 200.000. Cladirea restaurantului a fost afectata si ea grav, tot atuci si a fost refacuta intr-un mod precar. Acum aceasta adaposteste birourile administrative ale gradinii. Acum herbarul gradinii are in jur de 500.000 de planse si este organizat in doua sectiuni: Muzeul Botanic si Serele. In Muzeul situal intr-o cladire construita in stil brancovenesc. sunt expuse 5.000 de plante dintre care 1.000 sunt exotice. Sera veche a gradinii a fost construita intre anii 1889-1891, dupa modelul Serelor din Liege. Pavilionul este amenajat ca un colt de padure tropicala si contine specii ale mai multor plante exotice. 

3. Din Cotroceni, ne mutam in partea de nord a orasului sa vizitam cel mai mare muzeu din tara, Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti". Muzeul a fost inaugurat la data de 10 Mai 1936, data la care se implineau 70 de ani de la intemeierea dinastiei regale in Romania, in prezenta Regelui Carol al II-lea. Motivatia amenajarii acestui muzeu, a fost, importanta satului in cultura Romaniei. Planurile de amplasament au fost executate de catre Victor Ion Popa, cu ajutorul fondurilor venite de la Fundatia Culturala Regala.

Pentru a putea fi construit muzeul, casele au fost dezasamblate bucata cu bucata si au fost aduse la Bucuresti cu caruta, cu trenul sau cu barca si au fost asamblate la loc si puse pe pozitiile actuale, in muzeul de pe malul lacului Herastrau. Cea mai veche casa din muzeu este construita in secolul al XVII-lea si cea mai noua in secolul XX. La intrarea in Muzeul Satului, avem o placa memoriala care aminteste de marile lucrari hidroenergetice care s-au facut, sub domnia regelui Carol al II-lea al Romaniei, pentru crearea actualului Parc Regele Mihai si a intregii zone verzi din nordul capitalei, intre anii 1932-1937, sub conducerea inginerului Nicolae Caranfil. 

4. In centrul vechi al orasului, avem o frumoasa bisericuta, construita in stil brancovenesc, Biserica Stavropoleos. Biserica cu hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril", poarta numele de Stavropoleus, ceea ce ar fi forma romaneasca a cuvantului grecesc Stauropolis, care se traduce prin Orasul Crucii.

Biserica este inclusa in Lista monumentelor istorice din Romania. Este ridicata in anul 1724, in timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, domnitor al Tarii Romanesti cu sprijinul arhimandritului Ioanichie Stratonikeas, originar din Epir. In curtea hanului sau el ridica o manastire, in anul 1704, ce era sustinuta cu veniturile de la han. In anul 1726 staretul Ioanichie a fost numit mitropolit al Stavropolei si exarh al Cariei. Manastirea poarta de atunci numele de Stavropoleos. La 7 februarie 1742, Ioanichie moare si este ingropat in biserica sa din curtea hanului. Hanul si anexele manastirii au fost demolate la sfarsitul secolului al XIX-lea si biserica a fost afectata de diverse cutremure care i-au subrezit turla pana la cadere. Corul bisericii canta in prezent muzica neobizantina (o singura voce sustinuta de un sunet prelungit numit ison - acompaniament), foarte rar intalnita in bisericile din Romania. 

5. Ramanem in Centrul Vechi si vizitam Curtea Domneasca sau Curtea Veche, cum mai este cunoscuta de catre bucuresteni. Curtea Veche, prima curte domneasca din Bucuresti a fost folosita pana in secolul al XVII-lea. Dupa 1718, dupa incendiul care cuprinde tot Bucurestiul, ea devine impracticabila si ramane asa si dupa cutremurul din 1738. Curtea Domneasca era formata din Palatul Voievodal, Biserica "Buna Vestire", cunoscuta ulterior ca Biserica "Curtea Veche", case cu saloane de receptii, cancelariile domnesti, grajduri si gradini. 

Se pare ca a fost construita de Mircea cel Batran la sfarsitul secolului al XIV-lea, inceputul secolului al XV-lea. Ea se intindea de la strada Halelor, fosta Carol, pana la strazile Selari, Lipscani, Mosilor si Baratiei. Accesul in Curtea Domneasca se putea face prin doua porti. Prima poarta a avut mai multe denumiri, Poarta de Sus, Turnul dinspre Nemti, sau Clopotnita Domneasca, era amplasata la intersectia Smardan cu Halelor. Mai tarziu a luat denumirea de Foisorul Rosu, dupa ce turnul de piatra s-a ruinat si a fost vopsit in rosu. A doua poarta, opusa primeia, 

Poarta de Jos, era amplasata in locul de unde porneste Calea Mosilor astazi. Intre 1386-1418, pe locul unde va fi amplasata Curtea Domneasca, Mircea cel Batran construieste o cetate cu ziduri de caramida si sant de aparare. Vlad Tepes in secolul al XV-lea, o consolideaza si o ridica la rangul de resedinta domneasca, alternativa a celei de la Targoviste. Mai tarziu, Radu cel Frumos, muta scaunul domnesc la Curtea Domneasca, din Bucuresti. Desi se credea ca a fost distrusa complet, o data cu inceperea sapaturilor arheologice, s-au descoperit hrube, baze de tunuri, ziduri, trepte, coloane si camere aflate in constructie din secolul al XIX-lea. In data de 24 noiembrie 1473, cetatea este cucerita de catre Stefan cel Mare, care il alunga pe Radu cel Frumos si il instaleaza pe tron pe Basarab Laiota. Acesta in scurt timp se inclina otomanilor si astfel Stefan cel Mare este nevoit sa i-a cu asalt pentru a doua oara cetatea si o si cucereste, in 11 noiembrie 1476. El il ajuta astfel pe Vlad Tepes sa revina la domnie, platindu-i o datorie mai veche cand Vlad Tepes l-a alungat din Suceava pe Petru Aron.

Nu a durat mult timp pana cand Vlad Tepes cade victima a unui complot pus la cale de boierii filo-otomani si pe tron se reinstaleaza iar Basarab Laiota. Acesta insa nu rezista prea mult si locul lui pe tron este luat de Basarab cel Tanar zis Tepelus. Ruinele Curtii Domnesti sunt transformate acum intr-un frumos muzeu, si biserica de langa, Biserica "Curtea Veche" este una dintre cele mai frumoase din Bucuresti.

6. Chiar vis-a-vis de Biserica Curtea Veche, avem Hanul Manuc. Manuc Bei (Manuc Marzaian), nascut in 1769, este cel care intemeiaza hanul, a carui constructie este terminata in anul 1808. In vremea sultanului Mustafa al IV-lea, Manuc Bei, obtine demnitatea de dragoman, iar in 1808 este numit simbolic Bei al Moldovei. In 1806 ajunge in capitala Tarii Romanesti si este silit, din cauza Razboiului Ruso-Turc, sa se stabileasca aici pe termen lung. Asadar in a doua jumatate a anului incepe constructia hanului.

Manuc cumpara terenul care a apartinut Curtii Domnesti si o data cu acest teren mai cumpara si alte mosii, precum Dragomirestii din Deal, Dragomirestii din Vale, Curtea Veche, Bolasca, Tramudeasca, Giulesti, Popesti, Mudurgan, Brobodet, Hagi-Gheorghe, Cuhnesti, etc. Din unele descrieri de la inceputul secolului XX, reiese ca la subsolul hanului erau 15 pivnite boltite, la parter 23 de pravalii, doua saloane mari, zece magazii, camere de servitori, bucatarii si un tunel in care incapeau 500 de persoane. La etaj erau 107 odai, cele mai multe folosite pentru oaspeti. 

In curtea interioara, exista o cafenea si o fantana arteziana. Dupa terminarea razboiului, Manuc se muta la mosia de la Hancesti si astfel hotaraste sa vanda hanul. Deoarece moare intr-un accident de calarie la 20 iunie 1817, nu reuseste sa vanda hanul. Copii lui fiind toti minori, nu il pot administra, astfel hanul va fi administrat de catre o epitropie. In anul 1827 toate proprietatile lui, sunt luate in arenda de catre Dimitrie D. Dedu si Nicolae Alexiu. In timpul cutremurului din 1838, hanul este grav afectat si Murat, unul dintre fii lui Manuc, acum mostenitor de drept hotaraste sa il vanda, din cauza costurilor mari cu reparatiile.

Hanul este cumparat de catre Dimitrie Iconomidis (Economu), impreuna cu inca doua persoane. Dupa moartea sa in 1854, hanul este mostenit in egala masura de cei trei copii ai lui care il administreaza pana in 1860 cand il dau in arenda lui Milan Lomovici. In anul 1861, este vandut dinou, proprietar devenint Lambru Vasilescu, care il transforma in "Marele Hotel Dacia". In prezent in han sunt cateva restaurante si cafenele, o gradina de vara, in curtea interioara si mai multe magazine.    

7. Ne mutam la sosea, in Piata Victoriei, vis-s-vis de Guvernul Romaniei, avem un frumos muzeu, recent renovat. Muzeul National de Istorie Naturala "Grigore Antipa", are un patrimoniu format din 2 milioane de piese, grupate in diferite colectii: zoologie, paleontologie, de minerale, roci si etnografie. Initial prima colectie de istorie naturala, a fost expusa la "Muzeul National din Bucuresci", infiintat in 1834, in saliile colegiului Sfantul Sava, prin porunca voievodului Tarii Romanesti, Alexandru Ghica. 

In anul 1865, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, aproba "Regulamentul pentru Administrarea si Organizarea Muzeului de Istorie Naturala din Bucuresti" si numeste un profesor universitar in functia de director. Grigoriu Stefanescu, profesor de geologie si paleontologie la Universitatea din Bucuresti, este primul director al muzeului si cel care ramane in functie timp de 25 de ani. El imbogateste muzeul cu colectii de geologie si paleontologie si este descoperitorul celebrului Dinoteriu. In anul 1882, Ilarie Mitrea, medic in armata olandeza din Indonezia, originar din Rasinari, doneaza o colectie zoologica de 1.000 de specii de animale (insecte, moluste, crustacei, pesti, amfibieni, reptile, pasari si mamifere). 

Neavand loc toate in muzeu, ele raman in lazile cu care au fost expediate, pana in anul 1894, cand au fost luate in primire de naturalistul Grigore Antipa. Aceasta colectie este cea mai de pret donatie primita de muzeu in cei 188 de ani de existenta. Grigore Antipa devine director in anul 1893 si ramane in fuctie timp de 51 de ani. Dupa anul 1933, institutia ii va purta numele. In anul 1903, Grigore Antipa ii prezinta un memoriu Primului Ministru Dimitrie A. Sturdza, prin care evidentiaza necesitatea construirii unei cladiri special amenajata pentru muzeu. 

Acesta, aproba construirea actualei cladiri, pe un teren de 23.000 mp. in ciuda greutatilor vremii. Pe data de 24 Mai 1908, muzeul este inaugurat in prezenta regelui Carol I si a familiei regale, precum si a mai multor ministrii. Scheletul fosil de dinoteriu, descoperit de Grigoriu Vasilescu, a fost adus aici in 1911 si a fost prezentat tot in prezenta regelui Carol I in anul 1914. Din anul 2011 muzeul este redeschis publicului larg dupa o ampla consolidare a cladirii si o reorganizare a muzeului. Muzeul este deschis, iarna, de marti pana vineri  intre orele 10:00-18:00 si in week-end de la 10:00-19:00 si vara de marti pana duminica de la 10:00-20:00. 

8. Peste drum de Muzeul Grigore Antipa, avem un alt frumos muzeu, in care putem vedea arta si traditiile romanesti. Muzeul National al Taranului Roman, este unul dintre cele mai diversificate muzee din familia europeana a muzeelor de arte si traditii populare. Cladirea actualului muzeu a fost construita intre anii 1912-1941, dupa planurile arhitectului N. Ghica-Budesti. Muzeul a avut in decursul timpului mai multe denumiri: Muzeul de Etnografie, de Arta Nationala, De Arta Decorativa si Arta Individuala, Muzeul de Etnografie si Arta Nationala, Muzeul de Arta Nationala,

Muzeul de Arta Nationala Carol I, Muzeul de Arta Populara al Republicii Populare Romane si Muzeul de Arta Populara al Republicii Socialiste Romania. Din anul 1978, muzeul se uneste cu Muzeul Satului sub denumirea de Muzeul Satului si de Arta Populara. In prezent muzeul detine o colectie de 100.000 de piese si se afla in cladirea actuala, construita in stil neoromanesc si declarata monument istoric, din anul 1990. In anul 1996, muzeul primeste premiul de Muzeul European al Anului oferit de Forumul Muzeului European. 

Muzeul detine colectii de ceramica, port popular, tesaturi de interior, lemn, mobile, feronerie si scoarte. In curte muzeului putem admira o biserica de lemn, monument istoric, din secolul al XVIII-lea, stramutata aici in anul 1992. Este deschis de marti pana duminica intre orele 10:00-18.00.   

9. Daca suntem in Bucuresti trebuie sa vizitam a treia cladire ca marime din lume si anume "Palatul Parlamentului". Inainte de Revolutia din 1989, Palatul Parlamentului era cunoscut sub denumirea de Casa Poporului sau Casa Republicii. Constructia masoara 240/270 metri si are o inaltime de 84 metri. Sub pamant insa, cladirea masoara 92 de metri adancime si este realizata in stilul arhitecturii realist socialiste. 

Cladirea are o suprafata de 330.000 mp. si conform World Records Academy, cladirea cu 9 etaje la suprafata si 9 subterane, este declarata a treia cladire administrativa pentru uz civil ca suprafata din lume, dupa cladirea unde se ansambleaza rachetele spatiale de la Cap Canaveral, din Florida si Piramida lui Quetzalcoatl din Mexic, cea mai scumpa cladire administrativa din lume si cea mai grea cladire din lume. 

Ca o comparatie se poate mentiona faptul ca aceasta cladire depaseste cu 2%, volumul Piramidei lui Keops din Egipt si  de aici a mai preluat un titlu de "cladire faraonica". Totodata cladirea se afla pe locul doi in lume la capitolul "cea mai costisitoare, lipsite de succes si rusinoase proiecte de ahitectura facute vreodata". Din punct de vedere al volumului, cu cei 2550 nbsp/m cub, este considerata a doua cladire din lume, dupa cladirea Pentagonului. Acest clasament este facut de cel mai prestigios site de arhitectura din lume, ArchDaily. 

In prezent cladirea este nefolosita in proportie de 70%, deoarece ea a fost creata pentru dorintele megalomanice ale lui Nicolae Ceausescu. Ceremonia oficiala a asezarii pietrei fundamentale a avut loc in data de 25 iunie 1984. Acest amplu proiect al "Epocii de Aur", a fost inceput de regimul comunist in anul 1978, dupa o vizita a cuplului Nicolae si Elena Ceausescu in Coreea de Nord. Proiectul s-a dorit a fi o replica a capitalei Phenian. 

Dupa cutremurul din 1977, a inceput un concurs pentru sistematizarea Bucurestiului, concurs castigat dupa patru ani, de catre arhitectul Anca Petrescu, o tanara arhitecta de numai 28 de ani care a fost numita sefa de proiect a acestui megalomanic si controversat proiect. Santierul a inceput in 1980 prin demolarea mai multor cladiri emblematice ale Bucurestiului, printre care remarcam:

Manastirea Vacaresti, Spitalul Brancovenesc, Arhivele Nationale, Stadionul Republicii, etc. Acest proiect prevedea construirea Casei Poporului, a Ministerului Apararii Nationale, Casa Radio, Hotelul Merriott - Casa de Oaspeti, Casa Academiei Romane,

Parcul Izvor si Bulevardul Unirii - Victoria Socialismului cu fantaniile arteziene de pe mijloc. In anul 1989 costul lucrarilor cu Casa Poporului au fost estimate la 1.75 miliarde de dolari, iar in 2006 la 3 miliarde de euro. Aici au muncit 20.000 de muncitori, 5.000 de soldati, 700 de arhitecti, si o armata de asa zisi "voluntari", in conditii foarte grele, 24 de ore pe zi, timp de 7 ani. Din anul 1994 aici functioneaza Parlamentul Romaniei dupa ce sediul din Dealul Mitropoliei a fost donat de catre stat Bisericii Ortodoxe Romane. Din 2004 se afla aici si Senatul Romaniei, initial gazduit de fosta cladire a Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, actualmente Ministerul de Interne. Intre 2003-2004 a fost construita o anexa de sticla, de-alungul ascensoarelor exterioare, aceasta facilitatnd accesul la Muzeul National de Arta Contemporana, deschis in 2004. In prezent Palatul Parlamentului poate fi vizitat de catre turisti, in grupuri organizate.  

10. Nu putem pleca din Bucuresti fara sa vizitam o ctitorie a lui Constantin Brancoveanu, Biserica "Sfantul Gheorghe-Nou". Biserica este ultima ctitorie a lui Constantin Brancoveanu si este numita "Sfantul Gheorghe-Nou", pentru a se diferentia de alta biserica din secolul al XV-lea, "Sfantul Gheorghe-Vechi". In anul 1574, francezul Pierre Lescalopier, cand a trecut prin Bucuresti, a lasat marturie ca in centrul orasului existau doua frumoase si sfinte locasuri, unul dintre ele fiind Biserica Sfantul Gheorghe.

Aceasta arata ca biserica este printre primele din Bucuresti. Dupa cercetari facute de diversi arheologi si istorici de renume, s-a vehiculat ideea ca la inceput pe aceste locuri a fost o bisericuta de lemn, construita pe un fundament de piatra de rau. O data cu inmultirea populatiei, biserica devenea tot mai neincapatoare si aceasta a fost demolata si construita o alta, in prima jumatate a secolului al XVI-lea. Cronicarul Radu Greceanu il consemneaza ca si ctitor pe Dobrus Banu. Documentele istorice amintesc, inca de la sfarsitul secolului al XVI-lea de acea biserica, prin moastele pe care le detinea si pe care le detine si in prezent si anume "mana dreapta a Sfantului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mireilor Lichiei, ferecata in argint ales, impodobita cu diamanturi, daruita de Io, Mihail Voievod (Viteazul), si Doamna Stanca, in anul 7407 (1599), ispravnic fiind Mitropolitul Eftimie". Centru orasului fiind in permanenta dezvoltare, datorita negustorilor si meseriasilor, biserica devine neincapatoare. In timpul domniei lui Antonie Voda, apar stiri despre inchinarea bisericii la Sfantul Mormant. In anul 1625, la indemnul Patriarhului Dositei ala Ierusalimului, un bogat si vestit dragoman al portii otomane, Panaiotis Nikusios Mamona, a refacut biserica dupa modelul bisericii de pe dealul Stenimachos, din Insula Chalki. 

Cu timpul si aceasta devine neincapatoare. Potrivit aceluiasi cronicar Radu Greceanu, voievodul Constantin Brancoveanu nu putea trai, cu gandul, ca in mijlocul targului unde erau atat de multi credinciosi, acestia sa nu poata beneficia de o biserica incapatoare: "Maria sa n-a putut suferi in mijlocul targului, cu asa mult norod, o astfel de biserica..." Asa ca domnitorul a hotarat sa construiasca cea mai de seama biserica din Bucurestiul acelor vremuri. Aceasta este ultima ctitorie a Sfantului Martir si ultima ramasa pana astazi in Bucuresti. Tarnosirea sfantului locas a avut loc in data de 29 iunie 1707, in ziua praznuirii Sfaintilor Apostoli Petru si Pavel. La eveniment au participat alaturi de domnitorul Constantin Brancoveanu, marii boieri, breslele si mii de bucuresteni. Toti acestia au fost intampinati de un sobor de inalti prelati in frunte cu mitropolitul Tarii Romanesti, cu toti arhiereii si egumenii, patriarhii Hrisant al Ierusalimului si Gherasim al Alexandriei, precum si alti arhierei din eparhiile de la sud de Dunare. In data de 20 iunie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, a purces la canonizarea domnitorului Constantin Brancoveanu si a fiilor sai: Constantin, Radu, Stefan, Matei si a vornicului Ianache Vacarescu, martirizati la Constantinopol in ziua de 15 august 1714 zi de praznuire a Adormirii Maicii Domnului ziua in care Sfantul Martir Constantin Brancoveanu inplinea varsta de 60 de ani.