Libertate, libertate!

Da, asa se striga acum 30 de ani in Timisoara si dupa cateva zile in toata tara. Se striga libertate pentru ca, pe langa multitudinea de lipsuri care erau in acei ani, libertatea era cel mai de pret dar, care putea veni de Craciun. Fara curent, apa calda, gaze, mancare, puteai trai dar fara libertate nu. Faptul ca in 1988, Gorbaciov a declarat ca nu se amesteca in treburile interne ale altor state, a dus la o mare incredere in randul cetatenilor din fostul bloc comunist de a iesi in strada si de a inlatura regimurile instalate dupa 1944. La randul lor si sefii de stat din acea vreme au inteles noul trend al istoriei si nu s-au opus violent. Incet, incet, ca piesele de domino, picau unul dupa altul dictaturile din vechiul bloc communist. Romania a ramas ultima pe lista, din mai multe motive. Aici mai mult ca in orice tara comunista, ghiarele securitatii erau infipte adanc si greu de dezradacinat. Faptul ca al nostru dictator era intr-o avansata faza de schizofrenie, a contribuit si mai mult la ororile ce s-au petrecut in acele zile. Faptul ca a inceput la Timisoara nu este de loc intamplator. Timisoara era si este si acum, dupa 30 de ani, poate cel mai liber oras din tara. Aflat la granita cu fosta Iugoslavie si Ungaria, a preluat o influenta masiva a celor de dincolo, care si in perioada de dinainte erau foarte liberi, datorita faptului ca democratia facea progrese insemnate.

A fost de ajuns o scanteie foarte mica, ca sa aprinda marea flacara a revolutiei. Securistii care se asteptau la ce va urma, au pregatit din timp o groaznica represiune, cum nu s-a mai vazut in alte state din jur.
Ceausescu pe cat era de bolnav psihic, isi iubea intr-o oarecare masura poporul si nu cred ca ar fi putut ordona un astfel de masacru, cu toate ca exista inregistrari ca ar fi ordonat foc impotriva manifestantilor, pe data de 17 Decembrie, in schimb a lui consoarta cu 4 clase nu avea scrupule in a reprima niste oameni care isi strigau libertatea in strada.
Zicala “Pana la Dumnezeu te manaca Sfintii” a fost foarte bine impamantenita in Romania in anii comunismului. De ce spun asta. Pentru ca Ceausescu, un om cu 4 clase si el, nu putea avea foarte multe idei, dar cei din ierarhiile inferioare, niste pupincuristi de clasa, ca sa isi poata pastra functiile si multele beneficii, veneau cu tot felul de idei, una mai proasta ca alta, dar la care stiau ca Nea Nicu era foarte receptiv. Mai pe scurt ii spuneau ceea ce vroia sa auda.
Pentru nostalgici si pentru cei care nu au trait acele vremuri, trebuie sa va spun ca nu numai faptul ca nu era apa calda, caldura si curent erau lucrurile groaznnice in acea vreme. Au fost lucruri mult mai groaznice, unele traite chiar pe propria piele. Ca sa dau doar cateva exemple pentru a intelege de ce urasc comunistii si as face orice este posibil ca sa nu mai apara niciodata in Romania si in lume, va spun ca tata fiind baiat de preot, nu a avut voie sa se inscrie la liceu. A trebuit sa fie infiat de catre un unchi, fratele bunicului, care era medic veterinar. Asa a putut sa își continue studile. La liceu in august 1968 cand Rusia a invadat Cehoslovacia, a fost luat in timpul orelor de catre niste militari inarmati, impreuna cu cativa colegi mai bine facuti si dus tocmai in nordul Moldovei la granita cu Rusia pentru a apara tara de o eventuala invazie ruseasca. Bunica nu a stiut nimic timp de o luna de el, pana când s-a intors acasa.
In 1985 cand au inceput lucrarile la barajul de la Ciurel din Bucuresti, s-a luat in calcul si demolarea bisericii unde bunicul meu era paroh, biserica "Buna Vestire" din Crangasi. De acea biserica apartinea si un cimitir cu o vechime de 400 de ani. Si biserica era monument istoric foarte vechi. Si biserica si cimitirul au fost renovate si modernoizate de catre bunicu. In cimitir se facusera alei luminate si betonate, biserica era si ea reconditionata si renovata. Dupa indelungi negocieri cu cei din guvern si bineinteles cu Ceausescu s-a luat hotararea de a ramane biserica pe insula ce avea sa se construiasca in mijlocul lacului. In 1986 cand cimitiru era in stramutare in Giulesti Sarbi unde se afla si astazi, mentionez ca au fost scosi mortii pana in 7 ani, peste restul a fost turnata o placa de beton, a aparul intr-o dimineata pe santier si consoarta cu 4 clase de care aminteam mai devreme. Aceasta a intrebat de ce mai este in picioare biserica. Inginerii i-au raspuns ca se luase hotararea de catre tovarasul sa ramana pe viitoarea insula ce va fi pe lac. Nici nu a vrut sa auda de acest lucru si cu o cruzime fara margini a ordonat ca in trei ore sa fie evacuat totul din biserica si sa fie daramata. Nu a interesat-o de ordinele date de al ei sot si a verificat personal dupa 3 ore daca mai este in picioare biserica.
Nu s-a putut salva mare lucru. Multe obiecte au disparut, nu au mai ajuns in noul cimitir sau daca au ajuns au fost furate ulterior.
Faptul ca nu aveam apa calda si ca trebuia sa ne incalzim apa pe aragaz si sa ne spalam la lighean, faptul ca nu era nici caldura si trebuia sa ne imbracam iarna cu tot ce aveam mai gros in casa, faptul ca nu prea era presiune la gaze si trebuia sa facem fel de fel de improvizatii la aragaz, sa schimban duzele din fabrica cu unele mai mari ca sa putem incalzi cat de cat ceva deoarece curent nu prea era tot timpul si trebuia sa stam seara la lumanare. Faptul ca in fiecare zi trebuia sa urc cele 8 etaje din bloc, pe intuneric, cand veneam de la scoala, deoarece nu era curent si blocul nu avea geamuri pe palier. Nu totdeauna aveam lanterna pentru ca baterii se gaseau rar si trebuia sa urc cu o lumanare in mana. Faptul ca trebuia sa stam la cozi interminabile la oua, unt, pui, paine etc. Faptul ca aveam dreptul doar la un plin de benzina pe luna si ca nu puteam sa circulam in fiecare weekend cu masina deoarece un weekend circulau masinile cu numar par si celalalt cele cu numar impar. Faptul ca nu puteam calatorii nici unde, in afara pentru ca nu aveam dreptul la pasaport si in tara pentru ca nu era benzina. Toate aceste fapte sunt minore fata de ceea ce v-am spus mai sus.
Nostalgicii spun ca mergeau in concedii la mare si la munte si ca aveau conditii foarte bune. Si eu mergeam cu ai mei in fiecare an la mare si stateam la un hotel al unei matusi in Neptul pentru ca altfel era imposibil sa gasesti un loc pe litoral, daca nu cunosteai pe cineva. Da, in acei ani credeam ca era raiul pe pamant pana am inceput dupa revolutie sa mai calatoresc in diverse locuri si mi-am dat seama cat de mizerabile erau acele hoteluri si cat de depasite. Plajele nu erau amenajate sub nici o forma si inafara de mici si bere la halba, nu gaseai nimic de mancare.
Bulgarele de zapada de la Timisoara, a devenit, in doar cateva zile, un mare bolavan ce s-a rostogolit pana la Bucuresti si in data de 21 decembrie 1989 Ceausescu impreuna cu consoarta au fugit cu elicopterul de pe sediul Comitetului Central. In acel moment securistii din linia intai au inteles ca nu mai este nimic de facut si au inceput diversiunea ca sa poata pune mana pe putere. La inceput in seara zilei de 21 au folosit niste simulatoare de tragere, dupa care vazand ca se ingroase gluma si ca armata era de partea poporului, au folosit armamentul din dotarea securitatii. In urmatoarele 4 zile au reusit sa puna mana pe putere si trebuiau sa se descotoroseasca de Ceausesti ca sa nu demaste toata mascarada. Asa ca in ziua de Craciun au inventat un proces ce s-a lasat cu o condamnare la moarte a celor doi inculpati. Imediat dupa executia fara drept de apel, din ziua de 25 decembrie, s-a oprit orice foc de arma, ca printr-o mare minune de Craciun.
Cu treaba bine facuta, s-au instalat in fruntea tarii, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si au inceput lupta pentru functii si pentru impartirea rezervelor statului. Au gasit imediat omul potrivit pentru a le satisfice toate dorintele, Iliescu. Fostilor securistii aflati in diverse functii ale statului, cu predilectie, cele din Comertul Exterior, unde avea si acces la resursele tarii, le convenea de minune preluarea puterii de catre Iliescu, deoarece era un insetat de politica si de putere si daca ii ofereau ceea ce el isi dorea, la randul lor puteau sa primeasca ceea ce isi doreau, libertatea de a pradui toate resursele statului. De aceea in 1990 la primele alegeri libere Iliescu a iesit castigator cu peste 85 %.
Deoarece resursele nu erau infinite si trebuiau satisfacute si esaloanele 2 si 3 din sistem, in martie 1990 s-a inventat o revolta etnica la Targul Mures, unde etnicii maghiar sau batut cu localnicii romani pentru autonomia acelor locuri. Pe acest motiv la doar cateva luni se infiinteaza Serviciul Roman de Informatii. Acum erau recuperate si bunurile fostei securitati.
Pentru ca noi eram beti de parfumul libertatii, nu ne-am dat seama cand o mana de oameni adunata in Piata Universitatii a vrut sa ne trezeasca la realitate si sa ne spuna ca nimic nu este schimbat. A fost schimbat doar liderul dar regimul este acelasi. Pentru ca armata nu se mai baga si securitatea nu era inca organizata la maxim, a fost nevoie de niste forte din afara structurilor. Asa au ajuns minerii la Bucuresti adusi cu trenuri si autocare puse la dispozitie chiar de guvernul in functie. Asa a fost asmutit poporul Roman impotriva poporului Roman prin niste metode mai barbare decat cele Staliniste. Dupa iunie 1990 mi-am dat seama ca defapt nu am castigat nimic in Decembrie si ca lupta este mult mai grea ca inainte deoarece acum noii dictatori au si poporul cu ei, prin falsa idee de libertate cucerita in 1990.
A venit si anul 1992 cand binenteles, tot Iliescu a castigat alegeriel, de data asta cu 61 % ca sa nu bata la ochi chiar asa de tare. Si lumea a inceput sa se mai trezeasca din acea betie, putin cate putin si sa mai protesteze, dar de fiecare data erau adusi minerii si se reprima orice forma de protest, fara a intervenii armata sau securitatea. Era noua arma a regimului neocomunist instalat dupa 1990.
Furand tot ce se putea fura, fabrici, flota, cfr, etc, inevitabil s-au facut si foarte multe concedieri. Nu au luat in calcul ca toti acesti oameni se vor trezi si se vor razbuna intr-un fel sau altul. Asa ca in 1996 au “intors armele” si au votat cu Constantinescu. Avand in vedere ca securitatea era bine infiltrata si ca nu putea ceda asa usor, a facut tot ce a putut ca sa revina la putere si in 2000 printr-o manevra constitutionala, iata-l iarasi pe tatuca Iliescu candidat. Ca sa para o vointa populara, iata-l ajuns in turul 2 cu Vadim. Cum asa un om detestat de toata lumea ajunge in turul 2 in fata unor candidati mult mai competenti. Drept dovada ca pierde lamentabil in turul 2, cu 33 %, in fata lui Iliescu. Si iata-ne din nou cu comunistii la putere si cu un guvern mult mai razbunator ca celelalte, acum cu toate parghile in mana. Guvernul condus de catre Adrian Nastase a fost unul dintre cele mai drastice si mai totalitare guverne de dupa revolutie.
Romanul nestiind ce este libertatea cu adevarat si rabdator din fire a indurat si aceste anomalii ale istoriei. Dupa anii 2000 cand au inceput sa plece din tara Romanii au dat nas in nas cu democratiile occidentale si au inteles ca a te vinde pe o sticla de ulei si o sapca rosie, poate insemna chiar un genocid la adresa unui popor. Prin acest genocid ne-au fost omorate valorile si visurile renascute dupa revolutie.
Abia acum la 30 de ani de la revolutie cu ajutorul celor din diaspora, care traind afara in sanul unor democratii autentice, construite in zeci de ani, am reusit sa inlaturam cat de cat aceasta monstruozitate instalata in Europa Rasariteana. Speram ca in 2020 sa reusim sa rapunem definitiv acest monstru, pentru ca doar asa copii nostrii se pot bucura de adevarata libertate pentru care parintii si bunicii lor au luptat si unii au platit chiar cu pretul vietii in urma cu 30 de ani.
Sa nu uitam că la revoluția din 1989, din 16 decembrie și până în 25 au murit 1116 persoane și noi avem în București și în țară piețe și bulevarde cu numele unuia dintre cei care au ordonat in data de 21 masacrul in București, prin strivirea cu tancurile a revoluționarilor, Vasile Milea.

Romania

De ce iubim Romania, asa ar trebui sa sune acest blog. Dincolo de politic si de administratie, dincolo de faptul ca nu avem autostrazi sau sosele de mare viteza, dincolo de faptul ca orasele sunt aglomerate, dincolo de gropile din asfalt si dincolo de mizeria din unele parcuri naturale, Romania este uimitoare si uluitoare. Din Maramures si pana in Dobrogea, din Moldova pana in Banat, trecand prin Transilvania si Oltenia, Romania te surprinde la tot pasul cu ceva frumos cu ceva wooow. Toate astea le poti vedea doar daca vei calatorii, daca vei merge sa vorbesti cu oamenii, cu localnicii, cu "taranii", daca vei merge sa vezi frumusetile naturale si cele facute de mana omului. De la Putna si pana la Cazane, avem peisaje ametitoare, manastiri UNESCO, cetati medievale, munti care mangaie cerul, rauri nesfarsite ce se varsa in Dunare. Mai avem si Muntenia, Muntenia lui Vlad Tepes, al lui Mihai Viteazu si a lui Constantin Brancoveanu, domnitori care ne-au lasat niste bijuterii de mare pret, palate si manastiri. Sa nu il uitam nici pe cel care a fost "vizionarul" Romaniei Mari. Acest Om, poate cel mai important "roman" al tuturor timpurilor, a mers din sat in sat si din comuna in comuna, pentru a vorbii cu oamenii, pentru a vedea ce nevoi au, pentru a le putea rezolva problemele si totodata pentru a rezolva problemele tarii. Acest vizionar a construit un castel la granita cu Imperiul Austro-Ungar, granita ce se afla la Predeal, la doar cativa km. fata de Sinaia si intrebat de ce a facut asta, a raspuns: "Castelul se afla in inima teritoriilor locuite de romani". Acest Om a fost bineinteles Regele Carol I.

Avem Moldova lui Eminescu, Creanga si Stefan cel Mare, avem Bucovina cu manastirile pictate si ouale incondeiate, Dobrogea cu cea mai frumoasa Delta din Europa si cu nisipul fin al Marii Negre, avem Muntenia cu inconfundabilul stil Brancovenesc, Oltenia cu operele lui  Brancusi, si cu podgorile Dragasanului, Banatul cu prima cale ferata montana din tara si cu morile de apa de la Rudaria, ce fac parte din Patrimoniul Mondial, avem Maramuresul cu Valea Izei si cu Cimitirul Vesel de la Sapanta si nu in ultimul rand avem Transilvania, cu bisericile fortificate, cu apele minerale si cu Lacul Balea. Toate acestea fac din Romania una dintre cele mai frumoase tari din lume, o tara cu oameni primitori, cu traditii de secole, cu mesteri populari, cu mancare gustoasa cu vinuri bune, cu privelisti de vis si paduri virgine. Avem cele mai spectaculoase drumuri din Europa sau chiar din lume, Transalpina, Transfagarasan, Transbucegi, Transceahlau, Transemenic si Transrarau. Toate astea se completeaza cu cel mai nou si mai frumos drum, Drumul Apusenilor. Natura ne-a oferit si niste chei spectaculoase ce taie in doua masivele din Carpati: Cheile Bicazului, Cheile Dambovicioarei, Cheile Rametului, Cheile Nerei, Cheile Banitei, Cheile Turzii, Cheile Tisitei, Cheile Dobrogei, Cheile Tatarului si nu in ultimul rand poate cele mai spectaculoase chei din Romania, Cazanele Dunarii cu minunata sosea de clisura ce tine de la Orsova pana la Moldova Veche. Cele mai spectaculoase si cele mai vizitate castele din Europa si din lume le regasim tot aici, Castelul Peles si Castelul Bran, dar mai avem si Castelul Corvinilor, Castelul Banffy, Castelul Sturdza, Casteul Bethlem Haller, Castelul Regal de la Savarsin, Castelul Cantacuzino. La capitolul cetati medievale cred ca suntem campioni. Avem cetati medievale spectaculoase si in mare parte renovate, precum: Cetatea Fagarasului, Cetatea Neamtului, Cetatea Sucevei, Cetatea Alba Carolina, Cetatea Devei, Cetatea Enisala, Cetatea Feldioara, Cetatea Medias, Cetatea Poenari, Cetatea Rupea, Cetatea Rasnov, Cetatea Brasovia, Curtile Domnesti de la Targoviste si Bucuresti si cea mai mare cetate medievala din Europa, locuita fara inrerupere, Cetatea Sighisoarei, cetate aflata pe lista UNESCO. Nu stam rau nici la capitolul palate, avem Palatul Cotroceni, Palatul Regal din Bucuresti, Palatul Mogosoaia, Palatul Stirbei, Palatul Culturii din Iasi, Palatul Culturii din Targu Mures, Palatul Alexandru Ioan Cuza din Ruginoasa, Palatul Cretulescu, Palatul Cesianu Racovita, Palatul Sutu, Palatul Brancovenesc din Potlogi, Palatul Brukenthal. Asa cum spunea un parinte de la Manastirea Oasa, "aici, pe aceste meleaguri, este Raiul". Sa nu uitam nici faptul ca suntem pe primul loc in lume la numarul de calugari si ca avem cele mai frumoase manastiri din lume. Printre acestea avem opt manastiri pe lista UNESCO: Sucevita, Moldovita, Voronet, Arbore, Humor, Patrauti, Probota si Sfantul Ioan cel Nou. Pe langa acestea mai sunt zeci si zeci de manastiri si biserici pe lista Monumentelor Istorice: Tismana, Curtea de Arges, Lainici, Bistrita, Hurezi, Snagov, Barsana, Sapanta Peri, Sambata de Sus, Ramet, Prislop, Nicula, Putna, Agapia, Varatec, Secu, Sihastria, Neamt, Cozia, Polovragi, Govora, Cocos, Celic-Dere, Galata, Golia, Sfanta Ana, Cernica, etc. Acestea sunt doar o parte din zestrea de manastiri si schituri a Romaniei, in care calugarii si maicutele se roaga incontinuu pentru noi, pentru Romania. Pentru acest pamant pe care ne traim traiul zi de zi, s-au luptat domnitori ce si-au iubit tara, neamul si meleagurile stramosesti. Incepand cu Burebista si Decebal si continuand cu Stefan cel Mare, Mircea cel Batran, Iancu de Hunedoara, Vlad Tepes, Matei Basarab, Alexandru Ioan Cuza, Neagoe Basarab, Petru Rares, Carol I, Ferdinand si nu in ultimul rand Regina Maria, toti au avut un singur crez, cel de a apara pamanturile stramosesti, mostenite din neam in neam si greu incercate in toata istoria. Sa nu ii uitam nici pe mari inventatori romani, fara a caror inventii lumea era mai saraca si nu putea progresa intr-un timp atat de scurt: Aurel Vlaicu, Henri Coanda, Traian Vuia, Petrache Poenaru, Anastase Dragomir, Nicolae Vasilescu-Karpen, Lazar Edeleanu, George Constantinescu, Ana Aslan, Ioan A. Dimitriu, Aurel Persu, Justin Capra, Ion St. Basgan, Hermann Oberth, Nicolae Teclu, Carol Davila, Ion Cantacuzino, Nicolae Paulescu si multi altii care au schimbat lumea. Nu in ultimul rand trebuie sa ii amintim pe cei care prin proza si versurile lor, au facut ca noi sa putem invata lucruri noi si sa ne putem dezvolta imaginatia: Eminescu, Creanga, Vlahuta, Minulescu, Blaga, Cosbuc, Iorga, Nichita, Labis, Arghezi, Jebeleanu, Toparceanu, Caragiale, Goga, Alexandrescu, Preda, Cantemir, Hasdeu, Rebreanu, Sadoveanu, Eliade, Noica, Cioran si multi altii, dar si cei care ne-au incantat cu muzica lor si care au lasat patrimoniului universal opere marete: George Enescu, Ciprian Porumbescu si Dinu Lipatii.

Nu cred ca mai exista o alta tara in lume care sa aibe toate aceste frumuseti si acesti oameni minunati care au facut ca numele de Romania sa ajunga si in cel mai idepartat coltisor al lumii.

Eu de asta iubesc Romania si incerc sa o promovez. Fiecare roman ar trebui sa isi promoveze tara, ori de cate ori are ocazia si ori de cate ori descopera un lucru nou in aceasta tara.

La multi ani, Romania! La multi ani, romani!

Top 10 obiective turistice de vizitat in Judetul Buzau

"Dupa doua mii de ani de crestinism, credeam ca a disparut cultul lui Baal, Si iata ca Rusiei Sovietice, noul Baal, i se dau sacrificii popoare intregi."

"Romanul este periculos de inteligent."

                                                                 Pamfil Seicaru

Judetul Buzau este situat in sud-estul Romaniei in regiunea Muntenia si ocupa 2.6% din suprafata tarii. Municipiul resedinta de judet este orasul Buzau. Cele mai importante orase din judet sunt: Ramnicu Sarat, Nehoiu, Patarlagele, Pogoanele. Judetul se invecineaza la nord-vest cu judetele Brasov si Covasna, la nord-est cu judetul Vrancea, la vest cu judetul Prahova, la est cu judetul Braila si la sud cu judetul Ialomita. Reteaua hidrografica este configurata in special de raul Buzau, care strabate judetul pe toata lungimea sa, dar mai regasim aici si raul Siriu, raul Monteoru, raul Cricovul Sarat, etc.. Dintre personalitatile remarcante care s-au nascut aici ii remarcam pe: George Emil Palade, Vasile Carlova, Vasile Voiculescu, George Ciprian, Pamfil Seicaru, Mihaela Rumceanu, Laurentiu Cazan, Stefan Sileanu, Benone Sinulescu, etc...

1. Incepem topul cu o arie protejata, ce se afla pe tertoriul comunei Berca. Rezervatia naturala Vulcanii Noroiosi se intinde pe o suprafata de 30 ha. fiind situata pe locul doi in lume dupa rezervatia naturala din Peninsula Apseron-Baku, Azerbaijan. In aceasta arie naturala intalnim Paclele Mari, Paclele Mici, Fierbatorile de la Beciu si Fierbatorile de la Berca. Paclele Mari ocupa o suprafata de 15 ha, iar Paclele Mici ocupa o suprafata de 10 ha. 

Formatiunile prezente aici le regasim de mii de ani, doar ca ele au fost descoperite de un francez care cauta petrol, in anul 1867. Din anul 1924, Vulcanii Noroiosi sunt considerati rezervatie naturala. Se aseamana cu niste palnii cu varful in sus, cu niste conuri, ce se formeaza la suprafata pamantului prin eruptia gazelor naturale, ce isi creeaza un drum de la aproximativ 3000 de metri din adancul pamantului, pana la suprafata, intr-un strat argilos, in combinatie cu panza freatica. Noroiul este foarte lichid, astfel ca in momentul eruptiei, vulcanii au o inaltime destul de mica. 

In zona vulcanilor, solul este sulfuros, saraturos si de aceea nu poate creste vegetatia obisnuita. Totusi isi gasesc aici mediul propice doua plante: Obione Verrucifera si Nitria Schoberi. Fiind vorba de niste vulcani noroiosi, este recomandat, daca ajungi in zona, sa porti cisme de cauciuc sau niste incaltaminte adecvata. Programul de vizitare este zilnic intre 08:00-20:00. 

2. Avem in judet o frumoasa si importanta manastire. Manastirea Ciolanu este situata pe versantul sudic al Dealului Ciolanu. Manastirea are doua biserici situate la o distanta de 100 de metri una fata de cealalta. Biserica veche ce dateaza din secolul al XVI-lea, poarta hramul "Sfantul Gheorghe" si biserica noua ce a fost construita in anul 1828, poarta hramul "Sfanta Treime". 

In biserica noua gasim icoane pictate in anul 1886 de catre Gheorghe Tattarescu. In baza unei inscriptii din anul 1857, o avem ca si ctitor al manastirii pe Doamna Neaga, sotia domnitorului Mircea Turcitu in anul 1850. Alte izvoare ii indica ca ctitori pe boierii Dumitru Ciolanu din Transilvania, Radu si Dragomir Sorescu din Vernesti. Biserica noua este cladita de catre episcopul Chesarie al Buzaului. Numele de ciolanu, provine cel mai sigur de la oasele unor sihastrii ce au fost descoperite aici in aceasta poiana. 

Se pare ca aici si-au gasit refugiul niste calugari fugiti din Bizantul cucerit de turci, in secolul al XV-lea. In secolul al XVII-lea manastirea a fost inchinata lavrei Rusicon din Grecia. Sfantul Vasile de la Poiana Marului, "de neam din Malo-Rusia", a adus aici in anul 1763, un numar de 12 monahi moldoveni si munteni. Acesta impreuna cu Sfantul Paisie de la Neamt, considerau ca numarul de 12 calugari este ideal pentru a inchega o obste monahala puternica si unita.

Din Grecia in anul 1830 au fost aduse moastele mai multor sfinti ce se gasesc asezate intr-o frumoasa racla in biserica mare. Avem aici moastele Sfintiilor Gheorghe, Mercurie, Pantelimon, Haralambie, Trifon, Eftimie, Ignatie, Acachie, Neofit si Parascheva. Pe terenurile manastirii din anul 1970 functioneaza Tabara de Sculptura de la Magura. 

3. Daca tot am vorbit de Tabara de Sculptura Magura, trebuie sa mergem sa o si vizitam. Aici pe terenurile Manastirii Ciolanu a functionat o tabara de sculptura intre anii 1970-1985, sub coordonarea sculptorului Gheorghe Coman, sprijinit de Uniunea Artistilor Plastici din Romania. Tabara a fost infiintata in 1970 pentru a marca 16 secole de la atestarea documentara a orasului Buzau. 

Programul prevedea ca timp de 16 ani, cate 16 sculptori, in principiu in fiecare an altii, sa vina la Magura, unde timp de doua luni, august si septembrie, sa creeze o sculptura, pe o tema la alegere, dintr-un bloc de piatra pe care il primea prin tragere la sorti. Aici timp de 16 ani s-au lucrat 256 de lucrari, de catre 163 de sculptori, toate aceste donate de catre creatori judetului, in cadrul unei ceremonii festive. Astfel acum aici se afla cel mai mare ansamblu national de sculptura, in aer liber, din tara. Tabara a luat acest nume datorita blocurilor de piatra care erau aduse din comuna Magura. Terenul de 21 de ha. pe care este asezata tabara, se afla in comuna Tisau. 

4. Pentru iubitorii de munte, avem un lac foarte frumos ce trebuie vizitat in judetul Buzau si anume Lacul Vulturilor sau Lacul fara Fund. Acesta este un lac periglaciar situat in Muntii Siriului, la o altitudine de 1420 metri. Adancimea maxima a lacului este de 2.5 metri. Numele lacului provine din doua legende. Denumirea de Lacul Vulturilor provine de la o legenda consemnata de Alexandru Vlahuta, in cartea sa "Romania Pitoreasca":

lacul ar fi fost un loc unde veneau primavara vulturii cu puii lor pe care ii invatau sa zboare. Numele de Lacul fara Fund provine de la o alta legenda, despre un cioban care si-a lasat turma de mioare, si-a aruncat bata in apa lacului si a plecat. Dupa un an de peregrinari prin tara, ciobanul si-a gasit bata in apele Dunarii si mistuit de dorul de locurile natale si de mioare, se intoarce acasa. Sunt cateva trasee prin care se poate ajunge la lac: unul dintre trasee porneste de la Siriu- Satu Bontu Mare-Catun Gura Milei-Valea Milea-Lacul Vulturilor. Se merge pe marcaj triunghi rosu si durata este de 5-6 ore. 

5. In judet avem si o frumoasa statiune balneoclimaterica, Sarata Monteoru. Statiunea balneara, de interes local, a fost mai intai cunoscuta de localnici pentru apele tamaduitoare, ale izvoarelor sarate. Localitatea a fost cumparata la sfarsitul secolului al XIX-lea, de catre un grec, pe nume, Grigore Monteoru si de atunci familia grecului a luat numele de familie, dupa numele statiunii. Acesta a exploatat rezervele de petrol de aici, iar castigurile le-a folosit pentru a finanta statiunea turistica. In perioada interbelica, aici a fost data in folosinta, o mina de petrol, unica in Europa.

Perioada de glorie a statiunii a fost pana la inceperea celui de al Doilea Razboi Mondial, perioada comunista, de dupa, a distrus statiunea. Tot ei au incercat dupa 1970 sa redreseze statiunea, construind doua hoteluri si o baza de tratament. Dupa decembrie 1989, aici au fost ridicate mai multe hoteluri si pensiuni private, care fac din Sarata Monteoru o statiune de succes. Pe langa apele tamaduitoare de aici, statiunea mai este cunoscuta si pentru cultura monteoru, cultura arheologica ce cuprinde situri datand din epoca bronzului. 

Baza de tratament de aici ofera facilitati pentru hidro-termo-terapie, prin balneatie, cu ape minerale fie incalzite, fie in aer liber, terapie fizica, aero-helio-terapie, crenoterapie, kinetoterapie, activitati sportive in aer liber, masaj, inhalatii cu aerosoli, fitness. Statiunea este recomandata pentru: afectiuni ale aparatului respirator: reumatisme degenerative si abarticulare, posttraumatice, afectiuni ginecologice: insuficienta ovariana, cervicite cronice si afectiuni ale sistemului nervos periferic: pareze usoare, sechele dupa polineuropatii. In parcul dentrologic, ce astazi gazduieste o tabara de copii, putem admira vila familiei Monteoru si capela familiei.

 

6. Mai avem un frumos lac, de aceasta data un lac de acumulare, aflat pe raza comunei Siriu. Lacul de acumulare si barajul Siriu, au fost construite in perioada 1982-1994, o data cu Hidrocentrala Nehoiasu, cu o capacitate de 42 MW. Constructia propir-zisa a lacului a inceput in anul 1972, cand a fost aprobat pentru constructie si barajul. In urma construirii barajului, Drumul National, DN10, Buzau-Brasov, a fost deviat, el urmand conturul lacului. 

Drumul este foarte frumos, cu mai multe viaducte, cel mai mare fiind viaductul Giurca, care are o lungime de 276 metri si cu piloni de 46 de metri inaltime, iar viaductul Stanca Teharau, traverseaza muntele cu eceeasi denumire. Scopul construirii barajului a fost acela de a alimenta cu apa localitatile din aval, dar si de a iriga 50.000 ha, de teren agricol. El mai are scopul de producere de energie electrica, prin hidrocentrala de la Nehoiasu. Imediat in apropierea barajului exista o poienita unde se poate campa si de unde puteti incepe un frumos traseu catre Lacul Vulturilor si catre mai multe frumuseti din Muntii Buzaului. Lacul este unul dintre cele mai frumoase din tara si dupa construirea sa au fost uniti doi munti, Masivul Siriu si Masivul Podul Calului. Barajul astfel format, este al doilea, cel mai mare baraj de anrocamente din tara. El masoara 122 metri inaltime si 570 metri lungime. 

7. In satul Colti, nu departe de Magura, avem un frumos muzeu. Muzeul Chihlimbarului, a fost infiintat din initiativa locuitorilor localitatii Colti, in anul 1980. Chihlimbarul, numit si "ambra galbena", transparenta, translucida, sau opaca, cu incluziuni translucide sau opace, fiind de origine organica si anume rasina fosila. Aria rezervatiei de la Colti are o suprafata de 2.52 ha si se afla la poalele Masivului Ivanetu, la o altitudine de 500-600 metri. Muzeul este situat intr-o casa inalta in stil traditional, ce a fost construita in 1973, pe trei niveluri. 

Pe langa colectia de chihlimbar, muzeul mai adaposteste si diverse colectii de pietre semipretioase, flori de mina sau roci si fosile. Chihlimbarul este folosit in fabricarea bijuteriilor si a diverselor obiecte de arta. Primele atestari documentare aici la Colti au aparut in secolul al XVI-lea si primele exploatari incep in perioada 1828-1834. Muzeul este deschis in zilele de miercuri, joi, vineri si duminica, intre orele 10:00-17:30 iar sambata de la 10:00-14:00.

8. Mai avem o frumoasa manastire in judetul Buzau si anume Manastirea Ratesti. Din anul 2015, aceasta manastire a fost inscrisa pe Lista monumentelor istorice din judet. Complexul arhitectural de aici este format din Biserica "Sfanta Treime", Biserica "Sfantul Lazar", Staretie, Turn Clopotnita, Colectia Muzeala, Case Monahale. Biserica cu hramul "Sfanta Treime", a fost ridicata in anul 1844 de catre Episcopul Chesarie al Buzaului si initial a fost pictata in fresca de catre Nicolae Teodorescu si Gheorghe Tattarescu. 

Prima atestare documentara o avem insa din anul 1634, cand aceasta este amintita intr-un act de danie al monahului Sofronie de Gomesti. Un alt act aminteste de Schitul de la Ratesti in anul 1652. In acesta, mai multi barbati dau marturie ca "mosia Ratesti apartine lui Dragomir Capitanu". Printre acesti semnatari se numara si Damaschin calugarul, Daniil calugarul si Popa Dumitru calugarul, toti vietuitori in Schitul Ratesti. In anul 1861, la Ratesti se infiinteaza scaoala pentru maici si pentru fetele sarace din comunele invecinate, infiintata si finantata de Preasfintitul Dionisie Romano. 

Scoala a fost preluata, in 1912 prin scoala de adulte si din 1922 prin scoala de cantari biseriocesti. Actualmente aici este un Seminar Teologic, infiintat in 1996, prin grija Preasfintitului Epifanie Norocel.  In anul 2014 din cauza alunecarilor de teren din zona, manastirea a fost grav afectata si maicile au trebuit mutate in apropierea manastirii, intr-un imobil ce apartine Arhiepiscopiei Buzaului si Vrancei. In prezent dupa consolidarea casutelor manastiresti aici vietuiesc, in viata de obste, 60 de maicute. 

9. Mergem acum la Poiana Marului unde avem o alta manastire frumosa si cu o istorie destul de bogata. Manastirea Poiana Marului, cu hramul, "Duminica Tuturor Sfintilor", este situata in comuna Bisoca. Manastirea a fost ctitorita in anul 1730 de catre Constantin Mavrocordat. Primul staret al manastirii a fost cuviosul Vasile, canonizat mai tarziu ca "Sfantul Vasile de la Poiana Marului". O a doua biserica de lemn a fost construita aici in perioada 1810-1812, de catre staretul Teodosie al II-lea. In anul 1938 schitul a fost reinfiintat ca manastire de maici, In anul 1935, sub Episcopul Ghenadie Niculescu se construieste o clopotnita de lemn la intrarea in manastire, clopotnita prin care se face si astazi intrarea in manastire. In anul 1956, bisericile au fost renovate de catre Comisia Monumentelor Istorice si din anul 1990 redevine manastire de calugari, dar din 2010 redevine tot manastire de maici. La manastire a fost surghiunit in anul 1840 poetul Cezar Boliac si tot aici poposea adesea poetul Alexandru Vlahuta, care descrie in cartea sa "Romania pitoreasca", frumusetea acestor locuri. Dar tot aici poposea si Barbu Stefanescu Delavrancea. Biserica manastirii este printre putinele biserici din lemn cu pictura interioara dar si exterioara. 

10. O frumoasa biserica putem vizita in Comuna Calvini, sat. Bascenii de Jos. Biserica "Sfantul Nicolae", mai este denumita si "Voronetul Buzaului" si este situata in Lista Monumentelor istorice din judet. Biserica  este ctitorita in anul 1775 de vataful de plai Tudor Saceanu si pictata in 1797, apoi reparata in anii 1863 si 1879. Mai este supranumita si "Voronetul Buzaului", deoarece biserica adaposteste un valoros ansamblu de pictura murala, bogat in elemente decorative, care interpreteaza in spirit popular, temele iconografice traditionale. Tudor Saceanu este fiul preotuluii Mihai Saceanu, protopot de Aninoasa. El mai are doi frati Dragomir si Mihalcea care spre deosebire de el au devenit preoti ca si tatal lor. Tudor estre mentionat cu titlul de logofat in anii 1756 si 1760. Este trecut in pisania bisericii ca "vataf al plaiului Secuieni". El a apucat sa vada pictata aceasta biserica, de catre zugravul Ieremia in anul 1797. Valea Buzaului, vatra de veche marturisire crestina, a dat istoriei crestinismului romanesc, pe Sfantul Sava al Buzaului, care a facut spiritualitatea crestina de pe pamantul strabun al Buzaului, sa ajunga pana in Cappadocia, cunoscuta fiind Sfantului Vasile cel Mare, contemporan cu Sfantul Buzoian si care a suferit moarte martirica in anu 372. 

Top 10 obiective turistice de vazut in Bucuresti

"Va veni o vreme cand acest popor, care n-a fost cunoscut pana acum, va fi luat in seama. Din aceasta tara, trecuta sub tacere, vor rasuna cantece si muzica. Neamul acesta va renaste si lumea se va mira ca de o minune sa afle, in sfarsit, tot ceea ce el poseda din constiinta universala."

                                                                                       Martha Bibescu

"Cei care au prea repede, de la bun inceput idei, nu ajung, mai niciodata, sa gandeasca."

                                                                                       Andrei Plesu

"Cine lupta pentru libertate se lupta pentru Dumnezeu."

"Istoria este cea dintai carte a unei natii. Intr-ansa ea is vede trecutul, prezentul si viitorul." 

                                                                                        Nicolae Balcescu

Bucuresti este capitala Romaniei, cel mai populat oras din tara si cel mai mare centru industrial si comercial. Prima mentiune documentara a orasului apare in anul 1459, in timpul celei de a doua domnii a lui Vlad Tepes. In anul 1862, orasul devine capitala Principatelor Unite. Arhitectura sa eleganta si admosfera s-a urbana i-au adus in "Belle Epoque" supranumele de "Micul Paris". La jumatatea secolului al XVII-lea, calatorul oriental Evliya Celebi, nota in memoriile sale, ca "resedinta de scaun a Tarii Romanesti, se trage de la acel fiu al  lui Gebel-ul Himme din tribul Beni-Kureis, anume Ebu-karis", de aici Bukris - Bucuresti. In anul 1781 istoricul elvetian Franz Josef Sulzer, considera ca numele vine de la "bucurie, bucuros, a bucura". Cu toate aceste, toate cercetarile pornesc de la legenda ciobanului Bucur. Perioada comunista, distruge mult din arhitectura minunata a orasului si din cauza sistematizarii, apar blocurile cu 4 sau 10 etaje si imensa cladire a Casei Poporului. Orasul este strabatut de raul Dambovita si este impartit in 6 sectoare, cu 6 Primari de sector si un Primar General. Printre personalitatile marcante nascute in Bucuresti, ii remarcam pe: Nicolae Balcescu, Petre Ispirescu, Alexandru Macedonski, Constantin I. Nottara, Ion Cantacuzino, Vintila I. C. Bratianu, Martha Bibescu, Iulia Hasdeu, Nicolae Paulescu, Tudor Arghezi, Henri Coanda, George Calinescu, Gica Petrescu Neagu Djuvara, Mircea Albulescu, Florian Pitis, Mircea Lucescu, Andrei Plesu, Ilie Nastase, Corina Chiriac, Cornelui Vadim Tudor, Mircea Cartarescu, Maia Morgenstern, Cristi Puiu, etc. 

1. Trebuie sa incepem calatoria noastra prin Bucuresti, din locul unde se afla Presedentia Romanie si unde avem un frumos palat si muzeu. Palatul Cotroceni a fost resedinta regala si acum serveste drept sediu al Presedentiei Romaniei. In anul 1679, Serban Cantacuzino, construieste aici in dealul Cotrocenilor, o manastire. Opera lui a fost continuata de Constantin Brancoveanu, care a poposit deseori la manastire. In anul 1862, Alexandru Ioan Cuza, hotaraste sa foloseasca Manastirea Cotroceni, ca resedinta regala. Carol I primeste ca resedinta de vara, vechile case domnesti de la Cotroceni. 

Acesta hotaraste sa construiasca aici un palat care sa ramana mostenire casei regale, care sa fie folosit ca resedinta regala. Planurile au fost realizate de arhitectul Paul Gottereau, in stil clasic venetian. Constructia incepe in anul 1888 si putin mai tarziu, arhitectul roman Grigore Cerchez a reconceput aripa de nord, in stil national romantic. 

Principesa Maria si Principele Ferdinand s-au mutat la Cotroceni in anul 1896. In anul 1916, la Palatul Cotroceni a avut loc Consiliul de Coroana in care s-a stabilit intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial, de partea Antantei. Intre 1949-1976, palatul a devenit Palatul Pionierilor si a fost avariat de cutremurul din 1977. Lucrarile de restaurare au durat circa 10 ani si au fost conduse de catre arhitectul Nicolae Vladescu. In anul 1984 din ordinul Presedintelui Nicolae Ceausescu, a fost demolata biserica manastirii, ridicata de Serban Cantacuzino. Acum pe langa sediul Presedentiei, o aripa a palatului este un frumos muzeu, Muzeul Cotroceni, ce poate fi vizitat de catre toti doritorii. 

2. Peste drum de Palatul Cotroceni avem una dintre cele mai frumoase gradini botanice din tara. Gradina Botanica "Dimitrie Branza", are o suprafata de 17.5 ha. si detine peste 10.000 de specii de plante. Serele ocupa si ele o suprafata de 4000 mp. Prima gradina botanica in Bucuresti a fost amenajata langa Facultatea de Medicina, in anul 1860, de catre Carol Davila. 

Gradina a fost mutata in anul 1884, in spatiul actual, de catre Dimitrie Branza si de catre Louis Fuchs, arhitect peisagist belgian. Gradina a fost inaugurata in anul 1891, cand serele au fost amenajate, dar a fost afectata de inundatia din anul 1892. A mai fost avariata si in timpul Primului Razboi Mondial cand a fost folosita de catre trupele de ocupatie, germane. In anul 1935 se inaugureaza noua amenajare a "parcului universitar", proiectat de Arhitectul Octav Doicescu, care a construit si Restaurantul din Gradina Botanica, proiectat in stil romanesc. 

In timpul bombardamentelor din cel de al Doilea Razboi Mondial, Gradina este foarte afectata, astfel ca din cele 700.000 de planse ale herbarului, au fost salvate doar 200.000. Cladirea restaurantului a fost afectata si ea grav, tot atuci si a fost refacuta intr-un mod precar. Acum aceasta adaposteste birourile administrative ale gradinii. Acum herbarul gradinii are in jur de 500.000 de planse si este organizat in doua sectiuni: Muzeul Botanic si Serele. In Muzeul situal intr-o cladire construita in stil brancovenesc. sunt expuse 5.000 de plante dintre care 1.000 sunt exotice. Sera veche a gradinii a fost construita intre anii 1889-1891, dupa modelul Serelor din Liege. Pavilionul este amenajat ca un colt de padure tropicala si contine specii ale mai multor plante exotice. 

3. Din Cotroceni, ne mutam in partea de nord a orasului sa vizitam cel mai mare muzeu din tara, Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti". Muzeul a fost inaugurat la data de 10 Mai 1936, data la care se implineau 70 de ani de la intemeierea dinastiei regale in Romania, in prezenta Regelui Carol al II-lea. Motivatia amenajarii acestui muzeu, a fost, importanta satului in cultura Romaniei. Planurile de amplasament au fost executate de catre Victor Ion Popa, cu ajutorul fondurilor venite de la Fundatia Culturala Regala.

Pentru a putea fi construit muzeul, casele au fost dezasamblate bucata cu bucata si au fost aduse la Bucuresti cu caruta, cu trenul sau cu barca si au fost asamblate la loc si puse pe pozitiile actuale, in muzeul de pe malul lacului Herastrau. Cea mai veche casa din muzeu este construita in secolul al XVII-lea si cea mai noua in secolul XX. La intrarea in Muzeul Satului, avem o placa memoriala care aminteste de marile lucrari hidroenergetice care s-au facut, sub domnia regelui Carol al II-lea al Romaniei, pentru crearea actualului Parc Regele Mihai si a intregii zone verzi din nordul capitalei, intre anii 1932-1937, sub conducerea inginerului Nicolae Caranfil. 

4. In centrul vechi al orasului, avem o frumoasa bisericuta, construita in stil brancovenesc, Biserica Stavropoleos. Biserica cu hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril", poarta numele de Stavropoleus, ceea ce ar fi forma romaneasca a cuvantului grecesc Stauropolis, care se traduce prin Orasul Crucii.

Biserica este inclusa in Lista monumentelor istorice din Romania. Este ridicata in anul 1724, in timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, domnitor al Tarii Romanesti cu sprijinul arhimandritului Ioanichie Stratonikeas, originar din Epir. In curtea hanului sau el ridica o manastire, in anul 1704, ce era sustinuta cu veniturile de la han. In anul 1726 staretul Ioanichie a fost numit mitropolit al Stavropolei si exarh al Cariei. Manastirea poarta de atunci numele de Stavropoleos. La 7 februarie 1742, Ioanichie moare si este ingropat in biserica sa din curtea hanului. Hanul si anexele manastirii au fost demolate la sfarsitul secolului al XIX-lea si biserica a fost afectata de diverse cutremure care i-au subrezit turla pana la cadere. Corul bisericii canta in prezent muzica neobizantina (o singura voce sustinuta de un sunet prelungit numit ison - acompaniament), foarte rar intalnita in bisericile din Romania. 

5. Ramanem in Centrul Vechi si vizitam Curtea Domneasca sau Curtea Veche, cum mai este cunoscuta de catre bucuresteni. Curtea Veche, prima curte domneasca din Bucuresti a fost folosita pana in secolul al XVII-lea. Dupa 1718, dupa incendiul care cuprinde tot Bucurestiul, ea devine impracticabila si ramane asa si dupa cutremurul din 1738. Curtea Domneasca era formata din Palatul Voievodal, Biserica "Buna Vestire", cunoscuta ulterior ca Biserica "Curtea Veche", case cu saloane de receptii, cancelariile domnesti, grajduri si gradini. 

Se pare ca a fost construita de Mircea cel Batran la sfarsitul secolului al XIV-lea, inceputul secolului al XV-lea. Ea se intindea de la strada Halelor, fosta Carol, pana la strazile Selari, Lipscani, Mosilor si Baratiei. Accesul in Curtea Domneasca se putea face prin doua porti. Prima poarta a avut mai multe denumiri, Poarta de Sus, Turnul dinspre Nemti, sau Clopotnita Domneasca, era amplasata la intersectia Smardan cu Halelor. Mai tarziu a luat denumirea de Foisorul Rosu, dupa ce turnul de piatra s-a ruinat si a fost vopsit in rosu. A doua poarta, opusa primeia, 

Poarta de Jos, era amplasata in locul de unde porneste Calea Mosilor astazi. Intre 1386-1418, pe locul unde va fi amplasata Curtea Domneasca, Mircea cel Batran construieste o cetate cu ziduri de caramida si sant de aparare. Vlad Tepes in secolul al XV-lea, o consolideaza si o ridica la rangul de resedinta domneasca, alternativa a celei de la Targoviste. Mai tarziu, Radu cel Frumos, muta scaunul domnesc la Curtea Domneasca, din Bucuresti. Desi se credea ca a fost distrusa complet, o data cu inceperea sapaturilor arheologice, s-au descoperit hrube, baze de tunuri, ziduri, trepte, coloane si camere aflate in constructie din secolul al XIX-lea. In data de 24 noiembrie 1473, cetatea este cucerita de catre Stefan cel Mare, care il alunga pe Radu cel Frumos si il instaleaza pe tron pe Basarab Laiota. Acesta in scurt timp se inclina otomanilor si astfel Stefan cel Mare este nevoit sa i-a cu asalt pentru a doua oara cetatea si o si cucereste, in 11 noiembrie 1476. El il ajuta astfel pe Vlad Tepes sa revina la domnie, platindu-i o datorie mai veche cand Vlad Tepes l-a alungat din Suceava pe Petru Aron.

Nu a durat mult timp pana cand Vlad Tepes cade victima a unui complot pus la cale de boierii filo-otomani si pe tron se reinstaleaza iar Basarab Laiota. Acesta insa nu rezista prea mult si locul lui pe tron este luat de Basarab cel Tanar zis Tepelus. Ruinele Curtii Domnesti sunt transformate acum intr-un frumos muzeu, si biserica de langa, Biserica "Curtea Veche" este una dintre cele mai frumoase din Bucuresti.

6. Chiar vis-a-vis de Biserica Curtea Veche, avem Hanul Manuc. Manuc Bei (Manuc Marzaian), nascut in 1769, este cel care intemeiaza hanul, a carui constructie este terminata in anul 1808. In vremea sultanului Mustafa al IV-lea, Manuc Bei, obtine demnitatea de dragoman, iar in 1808 este numit simbolic Bei al Moldovei. In 1806 ajunge in capitala Tarii Romanesti si este silit, din cauza Razboiului Ruso-Turc, sa se stabileasca aici pe termen lung. Asadar in a doua jumatate a anului incepe constructia hanului.

Manuc cumpara terenul care a apartinut Curtii Domnesti si o data cu acest teren mai cumpara si alte mosii, precum Dragomirestii din Deal, Dragomirestii din Vale, Curtea Veche, Bolasca, Tramudeasca, Giulesti, Popesti, Mudurgan, Brobodet, Hagi-Gheorghe, Cuhnesti, etc. Din unele descrieri de la inceputul secolului XX, reiese ca la subsolul hanului erau 15 pivnite boltite, la parter 23 de pravalii, doua saloane mari, zece magazii, camere de servitori, bucatarii si un tunel in care incapeau 500 de persoane. La etaj erau 107 odai, cele mai multe folosite pentru oaspeti. 

In curtea interioara, exista o cafenea si o fantana arteziana. Dupa terminarea razboiului, Manuc se muta la mosia de la Hancesti si astfel hotaraste sa vanda hanul. Deoarece moare intr-un accident de calarie la 20 iunie 1817, nu reuseste sa vanda hanul. Copii lui fiind toti minori, nu il pot administra, astfel hanul va fi administrat de catre o epitropie. In anul 1827 toate proprietatile lui, sunt luate in arenda de catre Dimitrie D. Dedu si Nicolae Alexiu. In timpul cutremurului din 1838, hanul este grav afectat si Murat, unul dintre fii lui Manuc, acum mostenitor de drept hotaraste sa il vanda, din cauza costurilor mari cu reparatiile.

Hanul este cumparat de catre Dimitrie Iconomidis (Economu), impreuna cu inca doua persoane. Dupa moartea sa in 1854, hanul este mostenit in egala masura de cei trei copii ai lui care il administreaza pana in 1860 cand il dau in arenda lui Milan Lomovici. In anul 1861, este vandut dinou, proprietar devenint Lambru Vasilescu, care il transforma in "Marele Hotel Dacia". In prezent in han sunt cateva restaurante si cafenele, o gradina de vara, in curtea interioara si mai multe magazine.    

7. Ne mutam la sosea, in Piata Victoriei, vis-s-vis de Guvernul Romaniei, avem un frumos muzeu, recent renovat. Muzeul National de Istorie Naturala "Grigore Antipa", are un patrimoniu format din 2 milioane de piese, grupate in diferite colectii: zoologie, paleontologie, de minerale, roci si etnografie. Initial prima colectie de istorie naturala, a fost expusa la "Muzeul National din Bucuresci", infiintat in 1834, in saliile colegiului Sfantul Sava, prin porunca voievodului Tarii Romanesti, Alexandru Ghica. 

In anul 1865, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, aproba "Regulamentul pentru Administrarea si Organizarea Muzeului de Istorie Naturala din Bucuresti" si numeste un profesor universitar in functia de director. Grigoriu Stefanescu, profesor de geologie si paleontologie la Universitatea din Bucuresti, este primul director al muzeului si cel care ramane in functie timp de 25 de ani. El imbogateste muzeul cu colectii de geologie si paleontologie si este descoperitorul celebrului Dinoteriu. In anul 1882, Ilarie Mitrea, medic in armata olandeza din Indonezia, originar din Rasinari, doneaza o colectie zoologica de 1.000 de specii de animale (insecte, moluste, crustacei, pesti, amfibieni, reptile, pasari si mamifere). 

Neavand loc toate in muzeu, ele raman in lazile cu care au fost expediate, pana in anul 1894, cand au fost luate in primire de naturalistul Grigore Antipa. Aceasta colectie este cea mai de pret donatie primita de muzeu in cei 188 de ani de existenta. Grigore Antipa devine director in anul 1893 si ramane in fuctie timp de 51 de ani. Dupa anul 1933, institutia ii va purta numele. In anul 1903, Grigore Antipa ii prezinta un memoriu Primului Ministru Dimitrie A. Sturdza, prin care evidentiaza necesitatea construirii unei cladiri special amenajata pentru muzeu. 

Acesta, aproba construirea actualei cladiri, pe un teren de 23.000 mp. in ciuda greutatilor vremii. Pe data de 24 Mai 1908, muzeul este inaugurat in prezenta regelui Carol I si a familiei regale, precum si a mai multor ministrii. Scheletul fosil de dinoteriu, descoperit de Grigoriu Vasilescu, a fost adus aici in 1911 si a fost prezentat tot in prezenta regelui Carol I in anul 1914. Din anul 2011 muzeul este redeschis publicului larg dupa o ampla consolidare a cladirii si o reorganizare a muzeului. Muzeul este deschis, iarna, de marti pana vineri  intre orele 10:00-18:00 si in week-end de la 10:00-19:00 si vara de marti pana duminica de la 10:00-20:00. 

8. Peste drum de Muzeul Grigore Antipa, avem un alt frumos muzeu, in care putem vedea arta si traditiile romanesti. Muzeul National al Taranului Roman, este unul dintre cele mai diversificate muzee din familia europeana a muzeelor de arte si traditii populare. Cladirea actualului muzeu a fost construita intre anii 1912-1941, dupa planurile arhitectului N. Ghica-Budesti. Muzeul a avut in decursul timpului mai multe denumiri: Muzeul de Etnografie, de Arta Nationala, De Arta Decorativa si Arta Individuala, Muzeul de Etnografie si Arta Nationala, Muzeul de Arta Nationala,

Muzeul de Arta Nationala Carol I, Muzeul de Arta Populara al Republicii Populare Romane si Muzeul de Arta Populara al Republicii Socialiste Romania. Din anul 1978, muzeul se uneste cu Muzeul Satului sub denumirea de Muzeul Satului si de Arta Populara. In prezent muzeul detine o colectie de 100.000 de piese si se afla in cladirea actuala, construita in stil neoromanesc si declarata monument istoric, din anul 1990. In anul 1996, muzeul primeste premiul de Muzeul European al Anului oferit de Forumul Muzeului European. 

Muzeul detine colectii de ceramica, port popular, tesaturi de interior, lemn, mobile, feronerie si scoarte. In curte muzeului putem admira o biserica de lemn, monument istoric, din secolul al XVIII-lea, stramutata aici in anul 1992. Este deschis de marti pana duminica intre orele 10:00-18.00.   

9. Daca suntem in Bucuresti trebuie sa vizitam a treia cladire ca marime din lume si anume "Palatul Parlamentului". Inainte de Revolutia din 1989, Palatul Parlamentului era cunoscut sub denumirea de Casa Poporului sau Casa Republicii. Constructia masoara 240/270 metri si are o inaltime de 84 metri. Sub pamant insa, cladirea masoara 92 de metri adancime si este realizata in stilul arhitecturii realist socialiste. 

Cladirea are o suprafata de 330.000 mp. si conform World Records Academy, cladirea cu 9 etaje la suprafata si 9 subterane, este declarata a treia cladire administrativa pentru uz civil ca suprafata din lume, dupa cladirea unde se ansambleaza rachetele spatiale de la Cap Canaveral, din Florida si Piramida lui Quetzalcoatl din Mexic, cea mai scumpa cladire administrativa din lume si cea mai grea cladire din lume. 

Ca o comparatie se poate mentiona faptul ca aceasta cladire depaseste cu 2%, volumul Piramidei lui Keops din Egipt si  de aici a mai preluat un titlu de "cladire faraonica". Totodata cladirea se afla pe locul doi in lume la capitolul "cea mai costisitoare, lipsite de succes si rusinoase proiecte de ahitectura facute vreodata". Din punct de vedere al volumului, cu cei 2550 nbsp/m cub, este considerata a doua cladire din lume, dupa cladirea Pentagonului. Acest clasament este facut de cel mai prestigios site de arhitectura din lume, ArchDaily. 

In prezent cladirea este nefolosita in proportie de 70%, deoarece ea a fost creata pentru dorintele megalomanice ale lui Nicolae Ceausescu. Ceremonia oficiala a asezarii pietrei fundamentale a avut loc in data de 25 iunie 1984. Acest amplu proiect al "Epocii de Aur", a fost inceput de regimul comunist in anul 1978, dupa o vizita a cuplului Nicolae si Elena Ceausescu in Coreea de Nord. Proiectul s-a dorit a fi o replica a capitalei Phenian. 

Dupa cutremurul din 1977, a inceput un concurs pentru sistematizarea Bucurestiului, concurs castigat dupa patru ani, de catre arhitectul Anca Petrescu, o tanara arhitecta de numai 28 de ani care a fost numita sefa de proiect a acestui megalomanic si controversat proiect. Santierul a inceput in 1980 prin demolarea mai multor cladiri emblematice ale Bucurestiului, printre care remarcam:

Manastirea Vacaresti, Spitalul Brancovenesc, Arhivele Nationale, Stadionul Republicii, etc. Acest proiect prevedea construirea Casei Poporului, a Ministerului Apararii Nationale, Casa Radio, Hotelul Merriott - Casa de Oaspeti, Casa Academiei Romane,

Parcul Izvor si Bulevardul Unirii - Victoria Socialismului cu fantaniile arteziene de pe mijloc. In anul 1989 costul lucrarilor cu Casa Poporului au fost estimate la 1.75 miliarde de dolari, iar in 2006 la 3 miliarde de euro. Aici au muncit 20.000 de muncitori, 5.000 de soldati, 700 de arhitecti, si o armata de asa zisi "voluntari", in conditii foarte grele, 24 de ore pe zi, timp de 7 ani. Din anul 1994 aici functioneaza Parlamentul Romaniei dupa ce sediul din Dealul Mitropoliei a fost donat de catre stat Bisericii Ortodoxe Romane. Din 2004 se afla aici si Senatul Romaniei, initial gazduit de fosta cladire a Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, actualmente Ministerul de Interne. Intre 2003-2004 a fost construita o anexa de sticla, de-alungul ascensoarelor exterioare, aceasta facilitatnd accesul la Muzeul National de Arta Contemporana, deschis in 2004. In prezent Palatul Parlamentului poate fi vizitat de catre turisti, in grupuri organizate.  

10. Nu putem pleca din Bucuresti fara sa vizitam o ctitorie a lui Constantin Brancoveanu, Biserica "Sfantul Gheorghe-Nou". Biserica este ultima ctitorie a lui Constantin Brancoveanu si este numita "Sfantul Gheorghe-Nou", pentru a se diferentia de alta biserica din secolul al XV-lea, "Sfantul Gheorghe-Vechi". In anul 1574, francezul Pierre Lescalopier, cand a trecut prin Bucuresti, a lasat marturie ca in centrul orasului existau doua frumoase si sfinte locasuri, unul dintre ele fiind Biserica Sfantul Gheorghe.

Aceasta arata ca biserica este printre primele din Bucuresti. Dupa cercetari facute de diversi arheologi si istorici de renume, s-a vehiculat ideea ca la inceput pe aceste locuri a fost o bisericuta de lemn, construita pe un fundament de piatra de rau. O data cu inmultirea populatiei, biserica devenea tot mai neincapatoare si aceasta a fost demolata si construita o alta, in prima jumatate a secolului al XVI-lea. Cronicarul Radu Greceanu il consemneaza ca si ctitor pe Dobrus Banu. Documentele istorice amintesc, inca de la sfarsitul secolului al XVI-lea de acea biserica, prin moastele pe care le detinea si pe care le detine si in prezent si anume "mana dreapta a Sfantului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mireilor Lichiei, ferecata in argint ales, impodobita cu diamanturi, daruita de Io, Mihail Voievod (Viteazul), si Doamna Stanca, in anul 7407 (1599), ispravnic fiind Mitropolitul Eftimie". Centru orasului fiind in permanenta dezvoltare, datorita negustorilor si meseriasilor, biserica devine neincapatoare. In timpul domniei lui Antonie Voda, apar stiri despre inchinarea bisericii la Sfantul Mormant. In anul 1625, la indemnul Patriarhului Dositei ala Ierusalimului, un bogat si vestit dragoman al portii otomane, Panaiotis Nikusios Mamona, a refacut biserica dupa modelul bisericii de pe dealul Stenimachos, din Insula Chalki. 

Cu timpul si aceasta devine neincapatoare. Potrivit aceluiasi cronicar Radu Greceanu, voievodul Constantin Brancoveanu nu putea trai, cu gandul, ca in mijlocul targului unde erau atat de multi credinciosi, acestia sa nu poata beneficia de o biserica incapatoare: "Maria sa n-a putut suferi in mijlocul targului, cu asa mult norod, o astfel de biserica..." Asa ca domnitorul a hotarat sa construiasca cea mai de seama biserica din Bucurestiul acelor vremuri. Aceasta este ultima ctitorie a Sfantului Martir si ultima ramasa pana astazi in Bucuresti. Tarnosirea sfantului locas a avut loc in data de 29 iunie 1707, in ziua praznuirii Sfaintilor Apostoli Petru si Pavel. La eveniment au participat alaturi de domnitorul Constantin Brancoveanu, marii boieri, breslele si mii de bucuresteni. Toti acestia au fost intampinati de un sobor de inalti prelati in frunte cu mitropolitul Tarii Romanesti, cu toti arhiereii si egumenii, patriarhii Hrisant al Ierusalimului si Gherasim al Alexandriei, precum si alti arhierei din eparhiile de la sud de Dunare. In data de 20 iunie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, a purces la canonizarea domnitorului Constantin Brancoveanu si a fiilor sai: Constantin, Radu, Stefan, Matei si a vornicului Ianache Vacarescu, martirizati la Constantinopol in ziua de 15 august 1714 zi de praznuire a Adormirii Maicii Domnului ziua in care Sfantul Martir Constantin Brancoveanu inplinea varsta de 60 de ani.