Memorialul Victimelor Comunismului din Sighetul Marmatiei este singurul muzeu din lume de acest gen, care aduce un omagiu victimelor comunismului din Europa de Est. Daca treceti prin Sighet nu ezitati nici o clipa sa mergeti sa vizitati acest muzeu, care se afla chiar in centrul orasului, la doar cativa metri de cuiul, simbol al faptului ca acolo se agata harta in cui. Muzeul a fost creat in anul 1993 de Romulus Rusan. Principala activitate a comunismului a fost spalarea de creiere, crearea omului fara memorie, a omului nou care nu mai trebuia sa isi aminteasca cum era viata de dinainte de razboi, de dinainte de a veni la putere aceasta oroare a istoriei. Din pacate multi oameni au memoria scurta si din cauza aceasta comunismul a castigat din ce in ce mai multi adepti. Faptul ca dupa 1989 s-a putut vorbi deschis despre toate ororile comise in cei peste 40 de ani de dictatura, a fost cel mai mare castig al revolutiei din decembrie. Nu poti vizita acest muzeu, fara sa ramai marcat de ceea ce vezi aici. Ana Blandiana raspundea la intrebarea "Poate fi reinvatata memoria ?" cu "Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei din Romania, poate fi un rspuns afirmativ". Si eu cred ca memoria poate fi reinvatata, prin vizitarea acestui muzeu, dar si prin citirea unor carti care ne exemplifica destul de clar acei ani grei din istoria Romaniei. Aud din ce in ce mai des sintagma: "Era mai bine pe vremea lui Ceausescu." Cand auzi asa ceva, indiferent de argumentul adus de acea persoana, este greu sa mai poti avea un dialog. Am auzit zilele trecute o ineptie foarte grava, comparata daca vreti cu nazismul: "Era mai multa libertate pe vremea comunismului." Asa ceva nu ar trebui spus nici macar in gluma. Cei care spun astfel de ineptii, se refera doar la o mica parte din Epoca de Aur. Comunismul a insemnat mult mai mult. Nu a inceput nici cu Ceausescu si nici nu s-a incheiat o data cu caderea lui. Asta daca vorbim doar de Romania. Ororile facute in anii '50, pot fi intrecute doar de cele facute de nazisti. Cei care au dus o lupta de rezistenta in acei ani, cei care s-au retras in munti si intelectualii care au preferat sa faca puscarie politica, in loc sa se supuna unui regim totalitar, sunt adevaratii eroi ai neamului romanesc. Nu au reusit sa faca prea multe, deoarece erau foarte putini si comunistii, impreuna cu cei indoctrinati cu aceasta "boala", erau foarte numerosi. Dar vorbeam despre un muzeu ce trebuie neaparat vizitat, o data in viata, pentru a vedea ororile acelor timpuri. Dupa ce vizitati acest muzeu, o sa vedeti viata cu alti ochi. In anul 1993, Fundatia Academia Civica, a preluat ruina fostei inchisori Sighet,in vederea transformarii ei in muzeu. Ana Blandiana a propus Consiliului Europei, proiectul muzeului. Pentru a putea fi creat era nevoie de doua elemente distincte. Pe de o parte era nevoie de bani pentru reabilitarea cladirii, aflata in paragina, la acea data si pe de alta parte era nevoie de crearea unei baze de date. Asa prin efortul Fundatiei Academia Civica, fosta inchisoare de la Sighet, a devenit primul muzeu din lume dedicat vitimelor comunismului. Din anul 2013, muzeul are si un fratior mai mic, in Bucuresti pe strada Jean-Louis Calderon 66. Este vorba de un spatiul expozitional permanent deschis sub numele: "Memoria ca forma de justitie". In muzeul de la Sighet, puteti vedea si ororile facute de regimul Ceausescu, in Bucuresti si anume demolarile facute in anii '80. Printre acestea se numara si Biserica Crangasi, monument istoric din secolul al XVI-lea. Biserica a fost zidita in anul 1564 de catre Dumitru Maria si fii lor Dumitru si Maria Lupan Sincaru,preot si sotia sa Maria cu fiica sa Maria si Gheorghe Braidea impreuna cu sotia sa Ecaterina. In anul 1986, chiar pe data de 21 Mai, de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena, ca urmare a planului de sistematizare a Raului Dambovita, biserica din Strada Cpt. Grozeanu 9, a fost prima care a cazut victima Buldozerelor. Dupa demolarea bisericii, timp de doua luni au fost stramutati cca. 11.000 de morti, in cimitirul Giulesti Sarbi. Peste restul cimitirului de ciumati, cu o vechime de 400 de ani, timp de sase luni s-a turnat o placa de beton, pentru amenajarea Lacului Morii. Obiectele de cult de o mare valoare, cele care au mai ramas, au fost transportate la Bisericile Belvedere si Sf. Ilie Grand. Ultimul Preot Paroh al bisericii a fost preotul Vasile Boerescu, bunicul meu. Intr-una din incaperile muzeului, dedicata demolarilor din Bucuresti, am vazut si o fotografie din timpul demolarii acestei biserici,bineinteles pe langa alte fotografii de la celebrele demolari din Bucuresti. Dupa o vizita la muzeu, trebuie neaparat s ava opriti undeva sa gustati din bucatele maramuresene. Eu m-am prit la Casa Iurca de Calinesti, care este situata la doar 500 de metri de muzeu. Aici intr-un decor traditional maramuresan, am mancat cea mai buna ciorba de burta. Pe langa ciorba mai au si alte mancaruri traditionale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu