Libertate, libertate!

Da, asa se striga acum 30 de ani in Timisoara si dupa cateva zile in toata tara. Se striga libertate pentru ca, pe langa multitudinea de lipsuri care erau in acei ani, libertatea era cel mai de pret dar, care putea veni de Craciun. Fara curent, apa calda, gaze, mancare, puteai trai dar fara libertate nu. Faptul ca in 1988, Gorbaciov a declarat ca nu se amesteca in treburile interne ale altor state, a dus la o mare incredere in randul cetatenilor din fostul bloc comunist de a iesi in strada si de a inlatura regimurile instalate dupa 1944. La randul lor si sefii de stat din acea vreme au inteles noul trend al istoriei si nu s-au opus violent. Incet, incet, ca piesele de domino, picau unul dupa altul dictaturile din vechiul bloc communist. Romania a ramas ultima pe lista, din mai multe motive. Aici mai mult ca in orice tara comunista, ghiarele securitatii erau infipte adanc si greu de dezradacinat. Faptul ca al nostru dictator era intr-o avansata faza de schizofrenie, a contribuit si mai mult la ororile ce s-au petrecut in acele zile. Faptul ca a inceput la Timisoara nu este de loc intamplator. Timisoara era si este si acum, dupa 30 de ani, poate cel mai liber oras din tara. Aflat la granita cu fosta Iugoslavie si Ungaria, a preluat o influenta masiva a celor de dincolo, care si in perioada de dinainte erau foarte liberi, datorita faptului ca democratia facea progrese insemnate.

A fost de ajuns o scanteie foarte mica, ca sa aprinda marea flacara a revolutiei. Securistii care se asteptau la ce va urma, au pregatit din timp o groaznica represiune, cum nu s-a mai vazut in alte state din jur.
Ceausescu pe cat era de bolnav psihic, isi iubea intr-o oarecare masura poporul si nu cred ca ar fi putut ordona un astfel de masacru, cu toate ca exista inregistrari ca ar fi ordonat foc impotriva manifestantilor, pe data de 17 Decembrie, in schimb a lui consoarta cu 4 clase nu avea scrupule in a reprima niste oameni care isi strigau libertatea in strada.
Zicala “Pana la Dumnezeu te manaca Sfintii” a fost foarte bine impamantenita in Romania in anii comunismului. De ce spun asta. Pentru ca Ceausescu, un om cu 4 clase si el, nu putea avea foarte multe idei, dar cei din ierarhiile inferioare, niste pupincuristi de clasa, ca sa isi poata pastra functiile si multele beneficii, veneau cu tot felul de idei, una mai proasta ca alta, dar la care stiau ca Nea Nicu era foarte receptiv. Mai pe scurt ii spuneau ceea ce vroia sa auda.
Pentru nostalgici si pentru cei care nu au trait acele vremuri, trebuie sa va spun ca nu numai faptul ca nu era apa calda, caldura si curent erau lucrurile groaznnice in acea vreme. Au fost lucruri mult mai groaznice, unele traite chiar pe propria piele. Ca sa dau doar cateva exemple pentru a intelege de ce urasc comunistii si as face orice este posibil ca sa nu mai apara niciodata in Romania si in lume, va spun ca tata fiind baiat de preot, nu a avut voie sa se inscrie la liceu. A trebuit sa fie infiat de catre un unchi, fratele bunicului, care era medic veterinar. Asa a putut sa își continue studile. La liceu in august 1968 cand Rusia a invadat Cehoslovacia, a fost luat in timpul orelor de catre niste militari inarmati, impreuna cu cativa colegi mai bine facuti si dus tocmai in nordul Moldovei la granita cu Rusia pentru a apara tara de o eventuala invazie ruseasca. Bunica nu a stiut nimic timp de o luna de el, pana când s-a intors acasa.
In 1985 cand au inceput lucrarile la barajul de la Ciurel din Bucuresti, s-a luat in calcul si demolarea bisericii unde bunicul meu era paroh, biserica "Buna Vestire" din Crangasi. De acea biserica apartinea si un cimitir cu o vechime de 400 de ani. Si biserica era monument istoric foarte vechi. Si biserica si cimitirul au fost renovate si modernoizate de catre bunicu. In cimitir se facusera alei luminate si betonate, biserica era si ea reconditionata si renovata. Dupa indelungi negocieri cu cei din guvern si bineinteles cu Ceausescu s-a luat hotararea de a ramane biserica pe insula ce avea sa se construiasca in mijlocul lacului. In 1986 cand cimitiru era in stramutare in Giulesti Sarbi unde se afla si astazi, mentionez ca au fost scosi mortii pana in 7 ani, peste restul a fost turnata o placa de beton, a aparul intr-o dimineata pe santier si consoarta cu 4 clase de care aminteam mai devreme. Aceasta a intrebat de ce mai este in picioare biserica. Inginerii i-au raspuns ca se luase hotararea de catre tovarasul sa ramana pe viitoarea insula ce va fi pe lac. Nici nu a vrut sa auda de acest lucru si cu o cruzime fara margini a ordonat ca in trei ore sa fie evacuat totul din biserica si sa fie daramata. Nu a interesat-o de ordinele date de al ei sot si a verificat personal dupa 3 ore daca mai este in picioare biserica.
Nu s-a putut salva mare lucru. Multe obiecte au disparut, nu au mai ajuns in noul cimitir sau daca au ajuns au fost furate ulterior.
Faptul ca nu aveam apa calda si ca trebuia sa ne incalzim apa pe aragaz si sa ne spalam la lighean, faptul ca nu era nici caldura si trebuia sa ne imbracam iarna cu tot ce aveam mai gros in casa, faptul ca nu prea era presiune la gaze si trebuia sa facem fel de fel de improvizatii la aragaz, sa schimban duzele din fabrica cu unele mai mari ca sa putem incalzi cat de cat ceva deoarece curent nu prea era tot timpul si trebuia sa stam seara la lumanare. Faptul ca in fiecare zi trebuia sa urc cele 8 etaje din bloc, pe intuneric, cand veneam de la scoala, deoarece nu era curent si blocul nu avea geamuri pe palier. Nu totdeauna aveam lanterna pentru ca baterii se gaseau rar si trebuia sa urc cu o lumanare in mana. Faptul ca trebuia sa stam la cozi interminabile la oua, unt, pui, paine etc. Faptul ca aveam dreptul doar la un plin de benzina pe luna si ca nu puteam sa circulam in fiecare weekend cu masina deoarece un weekend circulau masinile cu numar par si celalalt cele cu numar impar. Faptul ca nu puteam calatorii nici unde, in afara pentru ca nu aveam dreptul la pasaport si in tara pentru ca nu era benzina. Toate aceste fapte sunt minore fata de ceea ce v-am spus mai sus.
Nostalgicii spun ca mergeau in concedii la mare si la munte si ca aveau conditii foarte bune. Si eu mergeam cu ai mei in fiecare an la mare si stateam la un hotel al unei matusi in Neptul pentru ca altfel era imposibil sa gasesti un loc pe litoral, daca nu cunosteai pe cineva. Da, in acei ani credeam ca era raiul pe pamant pana am inceput dupa revolutie sa mai calatoresc in diverse locuri si mi-am dat seama cat de mizerabile erau acele hoteluri si cat de depasite. Plajele nu erau amenajate sub nici o forma si inafara de mici si bere la halba, nu gaseai nimic de mancare.
Bulgarele de zapada de la Timisoara, a devenit, in doar cateva zile, un mare bolavan ce s-a rostogolit pana la Bucuresti si in data de 21 decembrie 1989 Ceausescu impreuna cu consoarta au fugit cu elicopterul de pe sediul Comitetului Central. In acel moment securistii din linia intai au inteles ca nu mai este nimic de facut si au inceput diversiunea ca sa poata pune mana pe putere. La inceput in seara zilei de 21 au folosit niste simulatoare de tragere, dupa care vazand ca se ingroase gluma si ca armata era de partea poporului, au folosit armamentul din dotarea securitatii. In urmatoarele 4 zile au reusit sa puna mana pe putere si trebuiau sa se descotoroseasca de Ceausesti ca sa nu demaste toata mascarada. Asa ca in ziua de Craciun au inventat un proces ce s-a lasat cu o condamnare la moarte a celor doi inculpati. Imediat dupa executia fara drept de apel, din ziua de 25 decembrie, s-a oprit orice foc de arma, ca printr-o mare minune de Craciun.
Cu treaba bine facuta, s-au instalat in fruntea tarii, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si au inceput lupta pentru functii si pentru impartirea rezervelor statului. Au gasit imediat omul potrivit pentru a le satisfice toate dorintele, Iliescu. Fostilor securistii aflati in diverse functii ale statului, cu predilectie, cele din Comertul Exterior, unde avea si acces la resursele tarii, le convenea de minune preluarea puterii de catre Iliescu, deoarece era un insetat de politica si de putere si daca ii ofereau ceea ce el isi dorea, la randul lor puteau sa primeasca ceea ce isi doreau, libertatea de a pradui toate resursele statului. De aceea in 1990 la primele alegeri libere Iliescu a iesit castigator cu peste 85 %.
Deoarece resursele nu erau infinite si trebuiau satisfacute si esaloanele 2 si 3 din sistem, in martie 1990 s-a inventat o revolta etnica la Targul Mures, unde etnicii maghiar sau batut cu localnicii romani pentru autonomia acelor locuri. Pe acest motiv la doar cateva luni se infiinteaza Serviciul Roman de Informatii. Acum erau recuperate si bunurile fostei securitati.
Pentru ca noi eram beti de parfumul libertatii, nu ne-am dat seama cand o mana de oameni adunata in Piata Universitatii a vrut sa ne trezeasca la realitate si sa ne spuna ca nimic nu este schimbat. A fost schimbat doar liderul dar regimul este acelasi. Pentru ca armata nu se mai baga si securitatea nu era inca organizata la maxim, a fost nevoie de niste forte din afara structurilor. Asa au ajuns minerii la Bucuresti adusi cu trenuri si autocare puse la dispozitie chiar de guvernul in functie. Asa a fost asmutit poporul Roman impotriva poporului Roman prin niste metode mai barbare decat cele Staliniste. Dupa iunie 1990 mi-am dat seama ca defapt nu am castigat nimic in Decembrie si ca lupta este mult mai grea ca inainte deoarece acum noii dictatori au si poporul cu ei, prin falsa idee de libertate cucerita in 1990.
A venit si anul 1992 cand binenteles, tot Iliescu a castigat alegeriel, de data asta cu 61 % ca sa nu bata la ochi chiar asa de tare. Si lumea a inceput sa se mai trezeasca din acea betie, putin cate putin si sa mai protesteze, dar de fiecare data erau adusi minerii si se reprima orice forma de protest, fara a intervenii armata sau securitatea. Era noua arma a regimului neocomunist instalat dupa 1990.
Furand tot ce se putea fura, fabrici, flota, cfr, etc, inevitabil s-au facut si foarte multe concedieri. Nu au luat in calcul ca toti acesti oameni se vor trezi si se vor razbuna intr-un fel sau altul. Asa ca in 1996 au “intors armele” si au votat cu Constantinescu. Avand in vedere ca securitatea era bine infiltrata si ca nu putea ceda asa usor, a facut tot ce a putut ca sa revina la putere si in 2000 printr-o manevra constitutionala, iata-l iarasi pe tatuca Iliescu candidat. Ca sa para o vointa populara, iata-l ajuns in turul 2 cu Vadim. Cum asa un om detestat de toata lumea ajunge in turul 2 in fata unor candidati mult mai competenti. Drept dovada ca pierde lamentabil in turul 2, cu 33 %, in fata lui Iliescu. Si iata-ne din nou cu comunistii la putere si cu un guvern mult mai razbunator ca celelalte, acum cu toate parghile in mana. Guvernul condus de catre Adrian Nastase a fost unul dintre cele mai drastice si mai totalitare guverne de dupa revolutie.
Romanul nestiind ce este libertatea cu adevarat si rabdator din fire a indurat si aceste anomalii ale istoriei. Dupa anii 2000 cand au inceput sa plece din tara Romanii au dat nas in nas cu democratiile occidentale si au inteles ca a te vinde pe o sticla de ulei si o sapca rosie, poate insemna chiar un genocid la adresa unui popor. Prin acest genocid ne-au fost omorate valorile si visurile renascute dupa revolutie.
Abia acum la 30 de ani de la revolutie cu ajutorul celor din diaspora, care traind afara in sanul unor democratii autentice, construite in zeci de ani, am reusit sa inlaturam cat de cat aceasta monstruozitate instalata in Europa Rasariteana. Speram ca in 2020 sa reusim sa rapunem definitiv acest monstru, pentru ca doar asa copii nostrii se pot bucura de adevarata libertate pentru care parintii si bunicii lor au luptat si unii au platit chiar cu pretul vietii in urma cu 30 de ani.
Sa nu uitam că la revoluția din 1989, din 16 decembrie și până în 25 au murit 1116 persoane și noi avem în București și în țară piețe și bulevarde cu numele unuia dintre cei care au ordonat in data de 21 masacrul in București, prin strivirea cu tancurile a revoluționarilor, Vasile Milea.

Romania

De ce iubim Romania, asa ar trebui sa sune acest blog. Dincolo de politic si de administratie, dincolo de faptul ca nu avem autostrazi sau sosele de mare viteza, dincolo de faptul ca orasele sunt aglomerate, dincolo de gropile din asfalt si dincolo de mizeria din unele parcuri naturale, Romania este uimitoare si uluitoare. Din Maramures si pana in Dobrogea, din Moldova pana in Banat, trecand prin Transilvania si Oltenia, Romania te surprinde la tot pasul cu ceva frumos cu ceva wooow. Toate astea le poti vedea doar daca vei calatorii, daca vei merge sa vorbesti cu oamenii, cu localnicii, cu "taranii", daca vei merge sa vezi frumusetile naturale si cele facute de mana omului. De la Putna si pana la Cazane, avem peisaje ametitoare, manastiri UNESCO, cetati medievale, munti care mangaie cerul, rauri nesfarsite ce se varsa in Dunare. Mai avem si Muntenia, Muntenia lui Vlad Tepes, al lui Mihai Viteazu si a lui Constantin Brancoveanu, domnitori care ne-au lasat niste bijuterii de mare pret, palate si manastiri. Sa nu il uitam nici pe cel care a fost "vizionarul" Romaniei Mari. Acest Om, poate cel mai important "roman" al tuturor timpurilor, a mers din sat in sat si din comuna in comuna, pentru a vorbii cu oamenii, pentru a vedea ce nevoi au, pentru a le putea rezolva problemele si totodata pentru a rezolva problemele tarii. Acest vizionar a construit un castel la granita cu Imperiul Austro-Ungar, granita ce se afla la Predeal, la doar cativa km. fata de Sinaia si intrebat de ce a facut asta, a raspuns: "Castelul se afla in inima teritoriilor locuite de romani". Acest Om a fost bineinteles Regele Carol I.

Avem Moldova lui Eminescu, Creanga si Stefan cel Mare, avem Bucovina cu manastirile pictate si ouale incondeiate, Dobrogea cu cea mai frumoasa Delta din Europa si cu nisipul fin al Marii Negre, avem Muntenia cu inconfundabilul stil Brancovenesc, Oltenia cu operele lui  Brancusi, si cu podgorile Dragasanului, Banatul cu prima cale ferata montana din tara si cu morile de apa de la Rudaria, ce fac parte din Patrimoniul Mondial, avem Maramuresul cu Valea Izei si cu Cimitirul Vesel de la Sapanta si nu in ultimul rand avem Transilvania, cu bisericile fortificate, cu apele minerale si cu Lacul Balea. Toate acestea fac din Romania una dintre cele mai frumoase tari din lume, o tara cu oameni primitori, cu traditii de secole, cu mesteri populari, cu mancare gustoasa cu vinuri bune, cu privelisti de vis si paduri virgine. Avem cele mai spectaculoase drumuri din Europa sau chiar din lume, Transalpina, Transfagarasan, Transbucegi, Transceahlau, Transemenic si Transrarau. Toate astea se completeaza cu cel mai nou si mai frumos drum, Drumul Apusenilor. Natura ne-a oferit si niste chei spectaculoase ce taie in doua masivele din Carpati: Cheile Bicazului, Cheile Dambovicioarei, Cheile Rametului, Cheile Nerei, Cheile Banitei, Cheile Turzii, Cheile Tisitei, Cheile Dobrogei, Cheile Tatarului si nu in ultimul rand poate cele mai spectaculoase chei din Romania, Cazanele Dunarii cu minunata sosea de clisura ce tine de la Orsova pana la Moldova Veche. Cele mai spectaculoase si cele mai vizitate castele din Europa si din lume le regasim tot aici, Castelul Peles si Castelul Bran, dar mai avem si Castelul Corvinilor, Castelul Banffy, Castelul Sturdza, Casteul Bethlem Haller, Castelul Regal de la Savarsin, Castelul Cantacuzino. La capitolul cetati medievale cred ca suntem campioni. Avem cetati medievale spectaculoase si in mare parte renovate, precum: Cetatea Fagarasului, Cetatea Neamtului, Cetatea Sucevei, Cetatea Alba Carolina, Cetatea Devei, Cetatea Enisala, Cetatea Feldioara, Cetatea Medias, Cetatea Poenari, Cetatea Rupea, Cetatea Rasnov, Cetatea Brasovia, Curtile Domnesti de la Targoviste si Bucuresti si cea mai mare cetate medievala din Europa, locuita fara inrerupere, Cetatea Sighisoarei, cetate aflata pe lista UNESCO. Nu stam rau nici la capitolul palate, avem Palatul Cotroceni, Palatul Regal din Bucuresti, Palatul Mogosoaia, Palatul Stirbei, Palatul Culturii din Iasi, Palatul Culturii din Targu Mures, Palatul Alexandru Ioan Cuza din Ruginoasa, Palatul Cretulescu, Palatul Cesianu Racovita, Palatul Sutu, Palatul Brancovenesc din Potlogi, Palatul Brukenthal. Asa cum spunea un parinte de la Manastirea Oasa, "aici, pe aceste meleaguri, este Raiul". Sa nu uitam nici faptul ca suntem pe primul loc in lume la numarul de calugari si ca avem cele mai frumoase manastiri din lume. Printre acestea avem opt manastiri pe lista UNESCO: Sucevita, Moldovita, Voronet, Arbore, Humor, Patrauti, Probota si Sfantul Ioan cel Nou. Pe langa acestea mai sunt zeci si zeci de manastiri si biserici pe lista Monumentelor Istorice: Tismana, Curtea de Arges, Lainici, Bistrita, Hurezi, Snagov, Barsana, Sapanta Peri, Sambata de Sus, Ramet, Prislop, Nicula, Putna, Agapia, Varatec, Secu, Sihastria, Neamt, Cozia, Polovragi, Govora, Cocos, Celic-Dere, Galata, Golia, Sfanta Ana, Cernica, etc. Acestea sunt doar o parte din zestrea de manastiri si schituri a Romaniei, in care calugarii si maicutele se roaga incontinuu pentru noi, pentru Romania. Pentru acest pamant pe care ne traim traiul zi de zi, s-au luptat domnitori ce si-au iubit tara, neamul si meleagurile stramosesti. Incepand cu Burebista si Decebal si continuand cu Stefan cel Mare, Mircea cel Batran, Iancu de Hunedoara, Vlad Tepes, Matei Basarab, Alexandru Ioan Cuza, Neagoe Basarab, Petru Rares, Carol I, Ferdinand si nu in ultimul rand Regina Maria, toti au avut un singur crez, cel de a apara pamanturile stramosesti, mostenite din neam in neam si greu incercate in toata istoria. Sa nu ii uitam nici pe mari inventatori romani, fara a caror inventii lumea era mai saraca si nu putea progresa intr-un timp atat de scurt: Aurel Vlaicu, Henri Coanda, Traian Vuia, Petrache Poenaru, Anastase Dragomir, Nicolae Vasilescu-Karpen, Lazar Edeleanu, George Constantinescu, Ana Aslan, Ioan A. Dimitriu, Aurel Persu, Justin Capra, Ion St. Basgan, Hermann Oberth, Nicolae Teclu, Carol Davila, Ion Cantacuzino, Nicolae Paulescu si multi altii care au schimbat lumea. Nu in ultimul rand trebuie sa ii amintim pe cei care prin proza si versurile lor, au facut ca noi sa putem invata lucruri noi si sa ne putem dezvolta imaginatia: Eminescu, Creanga, Vlahuta, Minulescu, Blaga, Cosbuc, Iorga, Nichita, Labis, Arghezi, Jebeleanu, Toparceanu, Caragiale, Goga, Alexandrescu, Preda, Cantemir, Hasdeu, Rebreanu, Sadoveanu, Eliade, Noica, Cioran si multi altii, dar si cei care ne-au incantat cu muzica lor si care au lasat patrimoniului universal opere marete: George Enescu, Ciprian Porumbescu si Dinu Lipatii.

Nu cred ca mai exista o alta tara in lume care sa aibe toate aceste frumuseti si acesti oameni minunati care au facut ca numele de Romania sa ajunga si in cel mai idepartat coltisor al lumii.

Eu de asta iubesc Romania si incerc sa o promovez. Fiecare roman ar trebui sa isi promoveze tara, ori de cate ori are ocazia si ori de cate ori descopera un lucru nou in aceasta tara.

La multi ani, Romania! La multi ani, romani!